Cu cele 127 de posturi diplomatice, Bruxelles-ul găzduiește cele mai multe misiuni diplomatice din lume, conform Indicelui de diplomație globală al Institutului Lowy.
Prezența instituțiilor UE și a sediului NATO face Belgia atrăgătoare nu doar pentru diplomați, jurnaliști și lobbyiști, ci și pentru spionajul internațional, arată o analiză Poolitico.
Dar, în ciuda nivelului ridicat de interes în capitala belgiană, atât autoritățile belgiene, cât și cele ale UE spun că e aproape imbosibil să-i pedepsească pe cei prinși spionând, iar încercările de a înăspri legislația au eșuat. În ultimele luni, oficialii de securitate au anchetat doi foști oficiali ai UE acuzați că au transmis informații în China.
Fostul diplomat al Marii Britanii și fostul oficial al Comisiei Europene, Fraser Cameron, care conduce Centrul UE-Asia, este cercetat de serviciile de securitate belgiene, bănuit că ar fi dat informații sensibile chinezilor. De asemenea, procurorii germani au dezvăluit că l-au suspectat pe Gerhard Sabathil, fost oficial al UE, că ar fi transmis informații chinezilor.
Ambii neagă acuzațiile. În ambele cazuri, nu e clar dacă acuzațiile vor conduce la urmărirea penală. Și asta pentru că, în Belgia spionajul nu este considerat infracțiune. Legislația belgiană, care datează din 1930, prevede că este comisă o infracțiune numai dacă sunt transmise informații clasificate de interes național unei puteri ostile sau străine.
„Arsenalul nostru legal pentru urmărirea infracțiunilor de spionaj este depășit - unele paragrafe datează dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial - și trebuie adaptate societății și realității actuale”, spune Johan Delmulle, procuror general belgian.
În absența unei legi dure privind spionajul, oficialii de securitate încearcă să fie creativi atunci când iau în vizor suspecții, explică Politico. O modalitate este de a-i pune în lumina reflectoarelor prin mass-media, în speranța că aceștia nu vor mai primi informații sensibile.
Un alt mod de a-i pedepsi pe spioni ar fi prin acuzarea lor pentru alte infracțiuni. Așa s-a întâmplat în mai multe cazuri, printre care și cel al fostului diplomat belgian Oswald Gantois. Investigat pentru transmiterea informațiilor către serviciile secrete rusești, el a fost condamnat în 2018 pentru asociere ilegală cu scopul comiterii de fals în acte. Însuși Gantois a recunoscut că a acționat „prea mult ca James Bond”.
Rămâne de văzut dacă o astfel de strategie se va aplica și în cazul lui Fraser Cameron.
Încercările oficialilor de securitate de a pleda pentru o actualizare a legii nu au găsit ecou. Ministrul federal al justiției, Koen Geens de la partidul flamand creștin-democrat CD&V, încearcă să promoveze o lege revizuită a spionajului. Schimbarea ar extinde prevederile legii la spionajul economic și științific. Adică la orice informații secrete pe care un stat străin sau un grup armat le pot folosi pentru a se angaja într-un război economic.
Deși este necesară o actualizare a legii spionajului, aceasta implică și riscuri, a spus Frank Verbruggen, profesor de drept și șef al Institutului de drept penal al Universității din Leuven. „Există o linie subțire între abordarea acestor cazuri, fără a pune în pericol drepturile fundamentale precum libertatea de exprimare, libertatea de asociere sau libertatea presei”, a declarat expertul.