Evenimentul Zilei > International > Comisia Europeană vrea o reformă a politicii de azil, Crritici vin de pretutindeni
Comisia Europeană vrea o reformă a politicii de azil, Crritici vin de pretutindeni

Comisia Europeană vrea o reformă a politicii de azil, Crritici vin de pretutindeni

Înăsprirea condiţiilor de returnare a migranţilor ilegali, controale sporite la frontierele externe, accelerarea procedurilor: Bruxellesul a prezentat miercuri o reformă a azilului despre care ONG-urile declară că face concesii ţărilor celor mai ostile primirii de refugiaţi. Iată ce scrie La Libre Belgique”

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a susţinut un echilibru „just şi rezonabil” între „responsabilitate şi solidaritate” între cei 27. „Trebuie să găsim soluţii perene pentru migraţie”, a declarat ea, subliniind că incendiul din tabăra de refugiaţi Moria a fost o reamintire brutală.

La cinci ani după criza din 2015, acest nou „Pact european privind migraţia şi azilul” prevede că ţările europene care nu vor să primească solicitanţi de azil, în caz de aflux, vor trebui, în schimb, să participe financiar la retrimiterea celor cărora li se refuză dreptul de azil din ţara europeană unde au ajuns spre statul lor de origine.

Un mod de a ocoli refuzul persistent al mai multor ţări, în special al celor din grupul de la Visegrad (Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia) de a primi migranţi. Şi de a trage învăţăminte din eşecul cotelor de relocalizare decise după 2015, pentru a încerca o ieşire din impas.

Un refuz repetat marţi de cancelarul austriac, Sebastian Kurz, în opinia căruia repartizarea migranţilor „nu merge”.

Foarte aşteptat şi amânat de mai multe ori, acest pact propune totuşi să pună la adăpost de urmăriri judiciare ONG-urile care salvează migranţi pe mare.

Şi revizuieşte principiul de a încredinţa primei ţări de intrare a unui migrant în UE răspunderea prelucrării cererii sale de azil.

Acest regulament Dublin, pilonul actual al sistemului de azil din Europa, a alimentat tot timpul tensiunile între cei 27, din cauza poverii pe care trebuie s-o suporte ţările aflate geografic în prima linie a sosirilor, cum ar fi Grecia şi Italia.

În propunerea Comisiei, ţara răspunzătoare de cerere va putea fi aceea în care un migrant are un frate sau o soră, în care munceşte sau îşi face studiile. De asemenea, ţara care a eliberat o viză unui migrant va trebui să se ocupe de cererea de azil. Altfel, ţările de primă sosire vor rămâne să se ocupe de cerere.

Se prevede de asemenea un proces accelerat pentru a înlătura mai repede migranţii care au puţine şanse să obţină o protecţie internaţională.

Este vorba, potrivit Comisiei, de cei care vin din ţări care au o rată de răspuns pozitiv la cererile de azil de sub 20%, ca de exemplu Tunisia sau Maroc. Pentru aceştia, prelucrarea cererii de azil se face la granţă şi într-un termen de 12 săptămâni.

 

„Să se îngrijească” de întoarcere

 

Dacă o ţară este supusă unei „presiuni” migratorii şi estimează că nu-şi poate asuma preluarea migranţilor, poate cere activarea unui „mecanism de solidaritate obligatorie”, care trebuie decis de Comisie.

Executivul european evaluează numărul de migranţi de preluat. Toate statele contribuie, în funcţie de ponderea lor economică şi de populaţia lor. Dar au de ales între a primi solicitanţi de azil, „a se îngriji” de retrimiterea în ţara de origine a unui migrant care nu are dreptul să rămână în UE sau a contribui la construirea de centre de primire.

În caz de criză similară celei din 2015, când au venit peste un milion de refugiaţi, luând Europa pe nepregătite, alegerea unui stat membu se reduce la a se ocupa de relocalizarea refugiaţilor sau de trimiterea acasă a migranţilor refuzaţi.

Dar dacă o ţară din UE eşuează în a trimite migranţii în ţara lor de origine în primele opt luni, trebuie să-i primească.

Alternative considerate irealizabile pentru ţările mici, care nu au mijloace, subliniază o sursă europeană.

În contextul în care nava Alan Kurdi a ONG-ului german Sea-Eye, cu 133 de migranţi la bord, se îndreaptă spre Marsilia după ce au eşuat tentativele sale de a ajunge pe coastele italiene, se prevede şi un mecanism de solidaritate referitor la salvările pe mare.

Ylva Johansson aminteşte că situaţia este foarte diferită faţă de 2015, numărul sosirilor ilegale în UE scăzând în 2019 la 140.000.

Şi dacă în 2015, 90% dintre migranţi au avut statut de refugiat, astăzi două treimi nu au dreptul la protecţie internaţională, subliniază ea, ceea ce reduce numărul de potenţiale relocări.

Pentru a creşte numărul de întoarceri în ţara de origine, Comisia va numi un coordonator, care se va baza pe o reţea de „experţi” din statele membre. Şi va „intensifica negocierile” cu statele de origine.

UE are în prezent 24 de acorduri de readmisie cu ţări terţe, dar „nu toate funcţionează”, comentează Ylva Johansson. Unul din mijlocele de presiune va fi publicarea de rapoarte anuale care să evalueze capacitatea cutărei sau cutărei ţări să-şi reprimească cetăţenii şi care va avea consecinţe la eliberarea de vize acestor cetăţeni.

ONG-ul Oxfam a acuzat Comisia că „se pleacă în faţa guvernelor anti-migraţie”. În opinia specialistului în proleme de migraţie Yves Pascouau,  Comisia „cârpeşte un tot fără un şef adevărat, fără o structură, fără o osatură”.

„Este un compromis între laşitate şi xenofobie”, critică pe Twitter cercetătorul belgian François Gemenne, care denunţă „aceleaşi reţete care eşuează de 20 de ani şi aceeaşi logică de Europă fortăreaţă”.

https://www.lalibre.be/international/europe/bruxelles-devoile-un-pacte-migratoire-sous-haute-tension-5f6b02027b50a677fbb62e6b 

Traducere: Rador

Publicat in categoriile: International
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: