BREXIT. Liderii Uniunii Europene au hotărât, miercuri seară, să ceară Londrei să se abțină de la subminarea blocului comunitar în contextul amânării Brexitului, „în special când va participa la procesul de luare a deciziilor”.

Miercuri are loc o întâlnire a liderilor UE și premierul britanic Theresa May pentru ajungerea la un acord privind o a doua amânare a Brexitului. 

În draful de concluzii a summitului se găsesc mai multe măsuri de protecție pentru a limita situațiile în care Marea Britanie ar putea fi un perturbator al deciziilor Uniunii Europene în perioada extinderii aplicării articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene.

„Cele 27 de state membre şi Comisia Europeană vor continua să se întâlnească separat la toate nivelurile pentru a discuta chestiuni legate de relaţiile în situaţia de după retragerea Marii Britanii”, se arată în draftul de concluzii, dar acesta poate suferi modificări pe parcursul discuțiilor șefilor de stat și de guvern.

Articolul 50, introdus pentru prima dată prin Tratatul de la Lisabona, în 2007, prevede procedura prin care un stat membru poate decide retragerea din Uniunea Europeană, dacă dorește acest lucru.

Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)

(1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituționale, să se retragă din Uniune.

(2) Statul membru care hotărăște să se retragă notifică intenția sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.

(3) Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăște în unanimitate să proroge acest termen.

(4) În înțelesul alineatelor (2) și (3), membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European și al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile și nici la adoptarea deciziilor Consiliului European și ale Consiliului care privesc statul în cauză. Majoritatea calificată se definește în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(5) În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere se supune procedurii prevăzute la articolul 49.