Astfel, constatăm că în Camera decizională s-a produs o schimbare de esență, contrară expunerii de motive, reflectată în forma inițiatorului și în cea adoptată în prima Cameră sesizată.
Concluzionând, în cazul de față, Senatul, adoptând în calitate de Cameră decizională Legea pentru completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, a sustras dezbaterii și adoptării primei Camere sesizate toate completările, care vizează aspecte importante ale legii, precum modul de desfășurare a activității educaționale ori organizarea examenelor de admitere pentru anul universitar 2020-2021, ceea ce contravine art. 61 alin. (2) și art. 75 alin. (1) din Constituție.
Față de modificările substanțiale aduse în Camera decizională, apreciem că legea transmisă la promulgare încalcă principiul bicameralismului.
În forma adoptată, Legea pentru completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 nesocotește principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament.
Art. 75 din Legea fundamentală stabilește competențe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie cea de Cameră decizională. Ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră. Acest articol a introdus, după revizuirea și republicarea Constituției României în octombrie 2003, soluția obligativității sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecție, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputaților și, pe cale de consecință, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului și, pentru alte materii, a Camerei Deputaților, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării.
Recomandările noastre
