Ion Giurcă, Armata română de la Bucureşti la Mărăşeşti: 1916-1917, o carte care descrie o perioadă decisivă pentru istoria participării României la Primul Război Mondial: refacerea şi reorganizarea armatei. Înfrântă în campania anului 1916, depăşind privaţiunile retragerii în Moldova, aceasta va renaşte la timp pentru a obţine marile victorii din vara lui 1917, de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.

Dumitru-Dan Crîşmaru, Elita militară românească în timpul lui Carol I (1866-1914). O analiză a fenomenului militar românesc din perioada 1866-1914, dintr-o perspectivă nouă, cea a elitei armatei. Acest gen de abordare nu a fost folosit decât tangențial în istoriografia noastră, prezentările făcute elitei militare fiind preponderent biografice şi generale. Lucrarea încearcă să răspundă la câteva întrebări: cine făcea parte din elita militară, cum s-a format ea, care au fost regulile explicite sau implicite de selecţie, care era statutul ei în societatea românească, a corespuns scopului pentru care a fost creată, a reușit să treacă examenul Marelui Război?

Adrian Stroea, Colonelul Otto Erich Benedict, un om al războiului, prezintă biografia şi cariera unui ofiţer emblematic pentru instituţia militară din prima jumătate a secolului XX, caracterizat de: educaţie aleasă, pregătire de specialitate temeinică, fervent spirit patriotic, civic-cetăţenesc, probitate morală ireproşabilă, eleganţă vestimentară şi comportamentală. Aceste calităţi i-au permis să aibă o carieră militară de succes, începută ca sublocotenent în armata austro-ungară, comandant de subunitate şi încheiată cu gradul de colonel, comandant al Brigăzii Care de Luptă a armatei române.

Benito Mussolini, Jurnal de război: 1915-1917 (ediţie îngrijită de Andrei Căpuşan). „Când Italia intră în Primul Război Mondial, la 23 mai 1915 ­– arată Ion Bulei în prefaţa cărţii – lui Benito Mussolini i se împlineşte un vis. Era redactor-şef la cotidianul «Il Popolo d’Italia» […], ziarul intervenţionist cel mai virulent din Italia şi cel mai bine scris […]. Mussolini cere să plece voluntar în război. Este refuzat la infanterie, dar la 31 august 1915 este primit ca simplu soldat la Regimentul 11 Bersalieri. La 13 septembrie pleacă pe front, unde şi rămâne până în februarie 1917. Între decembrie 1915 şi 13 februarie 1917, ţine un jurnal de front publicat atunci de «Il Popolo d’Italia» şi reluat de Flamarion cu titlul Mon journal de guerre, în 1935.”

Constantin Luţă, Jurnal de şantier la Casa Poporului. În prefaţă, Adrian Cioroianu subliniază:Rareori, într-o carte atât de condensată, am aflat atât de multe lucruri. Aș vorbi aici despre unele dintre ele – precum «lucrările speciale» din Munții Carpați, contra atacurilor chimice sau nucleare… –, dar cred că singurul îndreptățit să dea detalii este chiar autorul Constantin Luță. Cum veți vedea, surpriza cititorului este la tot pasul. Personal, ca profesor de istorie, îi mulțumesc dlui colonel inginer Luță pentru onestitatea cu care ne spune ceea ce știe și ceea ce a văzut, inclusiv în ultimele «vizite de lucru» pe șantier, din ce în ce mai dese în anii 1988-1989. Iar ca fost ministru al unui stat democratic, eu însumi, îi mulțumesc dlui Luță pentru tăria de a nu fi transformat în subiect monden ceea ce știe despre «subteranele» Bucureștiului.”

Petre Opriş, Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989). Fabricarea de produse civile şi militare sub licenţe străine are tradiţie în economia românească interbelică, ca şi în cazul multor state europene şi nu numai. În noile condiţii postbelice, situaţia, de la caz la caz, a cunoscut accente şi amploare. Modul în care s-au obţinut şi aplicat aceste licenţe a fost diferit de la o etapă la alta de dezvoltare economică a statului român, însă nu de fiecare dată au fost folosite căi ortodoxe. Aşa cum se menţionează în paginile acestei cărţi, Nicolae Ceauşescu chiar avea să afirme: «Ce facem pentru noi, copiem şi pe mama dracului!»”, arată Aurele Pentelescu în cuvântul-înainte ala acestei cărţi.

Carmen-Sorina Rîjnoveanu, Europa Centrală, între atlanticism şi regionalizare. Parcurgerea paginilor acestei cărţi oferă răspunsuri, ridică întrebări, formulează ipoteze în legătură cu starea actuală și viitorul securității regiunii istorice a Europei Centrale, căreia îi aparține și România. Sunt puncte de vedere care nu pot lipsi  din dezbaterea acestei problematici. Pe fondul actualei tensiuni sistemice, care nu va putea înceta brusc, este sigur că această dezbatere se va intensifica în anii care vin.

Alte titluri de interes, cu stocurile proaspăt refăcute: Generalul Henri Berthelot. Memorii şi corespondenţă 1916–1919 (ediţie Glenn E. Torrey); Petre Otu, Mareşalul Constantin Prezan. Vocaţia datoriei; Gheorghe Răşcănescu, Erou la Cotul Donului: însemnări din război (1941-1944) (Adrian Pandea, ed.); Gheorghe Tănăsescu, Prizonier la Cotul Donului: jurnal de război (27.08 – 23.11.1942) şi prizonierat (24.11.1942 – 20.11.1946), Alexandru Armă, Bucureştiul sub bombardamente (1941-1944); Klaus Schönherr, Luptele Wehrmachtului în România. 1944.

Înarmaţi-vă cu cărţi!

 

Te-ar putea interesa și: