Vara şi-a intrat pe deplin în drepturi, iar căldura sufocantă a început să dea bătăi de cap românilor de oriunde. Cea mai la îndemână metodă de răcorire rămâne tradiţionala apă potabilă, procurată direct din fântâni sau îmbuteliată şi expusă în rafturile magazinelor. În ceea ce privește apa din puţuri, din cauza unor factori ce ţin de lipsa unei minime igienizări, în special la sate, unde WC-urile şi grajdurile de animale sunt în curte la doi paşi de fântâni, apa poate fi infectată. Concentraţia mare de nitraţi îi modifi că compoziţia şi o transformă într-o adevărată licoare a morţii care poate provoca „boala albastră”, letală în cazul pruncilor. Revoltător este faptul că, deşi există o lege care obligă primăriile să ceară, periodic, Direcţiei de Sănătate Publică să verifice calitatea apei potabile, acest lucru nu se întâmplă. Dovadă că, în 2018, au fost semnalate nu mai puţin de 12 cazuri de contaminare cu apă nepotabilă în 7 dintre judeţele ţării.

Boala albastră a copiilor” este una dintre maladiile care, în plin secol XXI, continuă să facă ravagii în mediul rural din România, ucigând pruncii de până la un an care beau apă nepotabilă din fântâni. Revoltător este faptul că, deşi există o lege care obligă autorităţile locale să verifice periodic dacă apa poate fi consumată, nimeni nu o aplică, prunci de până la un an ajungând şi în ziua de astăzi de urgenţă la spital cu sindromul acestei boli.

O statistică oficială din 2018 arată, negru pe alb, că, în judeţele afectate în prima parte a anului de inundaţii (în urma cărora, apa din fântânile aflate la mică adâncime şi în vecinătatea WC-urilor sau a grajdurilor este contaminată), s-au înregistrat cazuri de „boală albastră” la copii de până într-un an.

Analize, doar după ce boala albastră loveşte letal

Apa cu destinaţie „de băut”, indiferent de provenienţă, trebuie să se înscrie în anumiţi parametri de potabilitate, orice depăşire a maximului acceptat de nitriţi din compoziţia ei determinând apariţia contaminării pânzei freatice, situaţie în care riscul contractării unor boli severe, unele dintre ele letale, cum este cea a bolii albastre, este foarte mare.

Chiar dacă nu mai are răspândirea de acum şase ani, când ucidea pe capete (sute de cazuri erau atunci înregistrate la nivel de ţară) „boala albastră a copiilor” continuă să dea şi astăzi frisoane localnicilor din mediul rural care asistă neputincioşi cum pruncii de câteva luni până la un an le sunt ucişi de boală. Deşi Legea 458 din 08/07/2002 prevede explicit în textul său, la Articolul 16, aliniat 1, faptul că, pe de o parte, primăriile locale, iar pe de alta, Direcţia de Sănătate Publică, prin unităţile sale din fiecare judeţ în parte, au obligaţia să verifice, prin analize de laborator specifice, dacă apa este sau nu potabilă o dată la cel mult trei luni, acest lucru nu se întâmplă. „Reprezentanţii DSP, primarii şi factorii de decizie din zonele respective îşi aduc aminte de responsabilităţile care le revin prin lege doar în momentul în care moare un prunc de pe urma „bolii albastre”. Atunci se grăbesc să trimită la analize apa din fântâni. Şi tot atunci constată că mai bine de 90 la sută din puţurile de pe întreg cuprinsul localităţii pe care o au în administrare sunt infectate, iar apa nu poate fi consumată fără riscul unei îmbolnăvi majore care poate avea ca finalitate chiar moartea”, a mărturisit pentru Evenimentul Zilei Costel Stanciu, presedintele Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România.

Cauze ale infectării apei potabile

„Sursele ce asigură apa potabilă în mediul rural, respectiv fântâni, puţuri de mică adâncime şi captări de apă, exploatate în sistem local, vor fi controlate, la un interval de 1-3 luni, prin prelevare de probe de apă şi analize de laborator”. Aşa sună textul articolului 16, aliniat 1, din Legea 458 din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile. Un text ignorat, pur şi simplu, de autorităţile publice care sunt desemnate, prin lege, să gestioneze o problemă de siguranţă naţională, extrem de importantă cum este cea a apei potabile. Potrivit lui Costel Stanciu, motivele care duc la infestarea apei sunt mai multe: „Vorbim în primul rând de zonele rurale, unde localnicii au încă WC-urile în curte, la câţiva metri de puţul care îi asigură apa de băut sau pentru uz casnic, la prepararea mâncării de exemplu. Chiar dacă, în acest ultim caz – prepararea mâncării – apa este fiartă, nitriţii, rezultaţi în urma descompunerii în apă a nitraţilor, nu se distrug, ci se concentrează, infectarea apei fiind cu atât mai puternică”, a explicat preşedintele APC care a adăugat pe lista motivelor existenţa grajdurilor în vecinătatea fântânilor şi îngrăşămintele chimice răspândite din abundenţă. Explicaţia specialiştilor, în ceea ce priveşte infestarea apei de la WC-uri sau grajduri, este simplă; când plouă, apa dizolvă nitraţii din fecalele animalelor şi se infiltrează apoi în pânza freatică pe care o contaminează.

 

Concentraţia de nitraţi din apă, maximum 50 mg/litru

Folosirea apei a cărei componenţă a fost, din cauza nitriţilor, modificată, poate fi, în special pentru pruncii cu vârste fragede, letală. Copiii afectaţi de „boala albastră” se învineţesc, la puţin timp după ce au consumat apă infestată, de la aspectul albăstrui pe care îl capătă culoarea pielii venind şi numele bolii. „Potrivit normelor, concentraţia din apă a nitraţilor nu trebuie să depăşească pragul de 50 mg/litru”, afirmă Stanciu, punctând faptul că orice depăşire a acestui prag poate fi periculoasă pentru consumator. „Asta este marea problemă a apelor potabile din fântânile situate în mediul rural. Soluţia pentru ca astfel de boli să nu mai apară este la îndemâna autorităţilor locale şi a Direcţiei de Sănătate Publică. Nimeni nu se oboseşte să verifice, însă, dacă apa este sau nu de consum, fără riscuri asupra consumatorului”, a adăugat Stanciu. Nici în mediul urban, lucrurile nu stau pe roze, convingerea preşedintelui APC fiind aceea că, nici la oraş, DSP-urile nu îşi fac datoria decât atunci când apar victimele bolii albastre.

Vitamina C şi albastru de metil, antidoturi

Copilul diagnosticat cu „boala albastră” poate fi salvat dacă i se administrează imediat după apariţia simptomelor vitamina C sau albastru de metil. De cele mai multe ori, mamele nu au aceste medicamente la îndemână, motiv pentru care trebuie să apeleze urgent la un medic. Nici acest din urmă lucru nu se întâmplă în mod frecvent, faptul fiind pus, potrivit lui Costel Stanciu, pe seama lipsei de educaţie a celor din mediul rural.

Unde-i lege, e tocmeală

Apariţia Legii 458 din 08/07/2002 s-a produs pe fondul unei perioade extrem de tulbure, care a pus la grea încercare autorităţile care s-au trezit pe cap cu mii de cazuri de „boală albastră”, înregistrate în cazul pruncilor din aproape toate colţurile ţării. Este vorba despre anii 1997-2005 când, la nivel naţional, au fost înregistrate 3.314 cazuri de methemoglobinemie (denumirea savantă a bolii albastre) în cazul copiilor sub 1 an, cu o rată medie anuală de 368 de cazuri.

Trei decese în 2016

În anul 2016 s-au înregistrat 228 de cazuri de boală, în 26 de judeţe, din care 3 au avut ca finalitate decesul celor infestaţi. Evaluări centralizate la nivel naţional au ierarhizat teritoriile României din punct de vedere al frecvenţei poluărilor cu nitraţi ale apei, de la zone fără risc ( Maramureş , Sibiu, Timiş, Harghita), până la teritorii cu peste 75% din fântâni cu concentraţii mari de nitraţi in apă (Dolj, Mehedinţi, Botoşani). De altfel, cu ani în urmă, medicii pediatrii din Mehedinţi au întocmit un studiu cu referire directă la intoxicaţiile cu apă din puţ care apar în cazul copiilor.

În urma studiului, au fost identificate nu mai puţin de 7 localităţi din judeţ (Girla Mare, Vrata, Jiana, Burila şi localităţile limitrofe orasului: Breznita, Jidostita, Simian) serios afectate de sindromul „bolii albastre”. În pofida semnalului de alarmă sever de atunci, mai marii primăriilor şi ai DSP-urile regionale şi naţionale nu au învăţat nimic şi au continuat să nu ia în serios problema spinoasă a infectării apei potabile, nesocotind textul legii. Dovadă că, în 2017, „boala albastră” a lovit din nou.

Inundaţiile pot compromite fântânile

Faptul că DSP-urile „uită” să respecte litera legii şi nu verifică periodic dacă apa din fântâni este potabilă este extrem de grav, în opinia lui Costel Stanciu.

„Gândiţi-vă doar la inundaţiile care au avut loc în ultimele luni în marea majoritate a zonelor din Sudul României. Sunt foarte sigur că, în proporţie de 90 la sută, puţurile din aceste zone sunt compromise. Primarii ar fi trebuit să ia imediat măsura de a sesiza Direcţia de Sănătate Publică şi să le ceară reprezentanţilor acesteia din teritoriu să ia probe de apă din fântâni şi să o supună testelor de laborator. Textul legii e fără echivoc. Dacă apa este contaminată, se instituie imediat interdicţia de consum pentru fântâna cu pricina, iar Primăriile sunt obligate să asigure alimentarea cu apă potabilă a locuitorilor din zona afectată. Sunt nişte reguli foarte precise. Nu te poţi juca cu sănătatea oamenilor”, a conchis, pentru Evz, Stanciu.

36,3% din populaţia României bea apă din fântâni

El a mai adăugat că în condiţiile în care „niciun alt aliment nu e ingerat zilnic într-o cantitate așa de mare precum apa, acest lucru ne obligă să-i acordăm o atenție deosebită. Potrivit Institutului Național de Statistică 36,3% din populația României nu este deservită de sistemul public de alimentare cu apă. Şi acest lucru este, la rândul său, grav. Una este să recoltezi probe de apă din fântâna proprietate personală a omului şi alta să poţi controla un sistem centralizat de distribuţie a apei”, a punctat Stanciu.

12 cazuri de boală albastră în 2018

EVZ a solicitat, în scris, tuturor DSP-urilor judeţene, o evidenţă clară a modului în care a fost gestionată, de la începutul anului şi până acum, problema apei potabile din fântâni. Concluzia? Nici 2018 nu a fost lipsit de evenimentul nedorit al apariţiei „bolii albastre” la copii, dovadă că nici în ziua de azi chestiunea potabilităţii apei nu este pe deplin lămurită sau măcar ţinută sub control. Astfel, de la începutul anului, în judeţul Galaţi, au fost înregistrate 2 cazuri de methemoglobinemii infantile, ambele de gravitate medie; în Bacău, 2 cazuri; Cluj, un caz; Sibiu, 2 cazuri; Tulcea, 3 cazuri; Bihor, un caz; Covasna, un caz. Toate cazurile din judeţele amintite mai sus au fost înregistrate în mediul rural şi în cazul pruncilor cu vârste între o lună şi 8 luni. În cazul judeţului Suceava, răspunsul primit pe adresa redacţiei a fost de-a dreptul şocant: nu au fost făcute nici un fel de analize a apei din fântâni pe parcursul anului 2018.

Cazuri de „boală albastră” şi în 2017

Cazuri de „boală albastră” au fost înregistrate şi în 2017. Primul, în iulie, a pus pe jar autorităţile din Bacău, care au trecut atunci prin ciur toate fântânile din comuna Blăgeşti, din care provenea copilul de patru ani afectat de boală. Din fericire, medicii au intervenit la timp, iar copilul a fost salvat. „Copilul s-a internat cu cianoză şi tahicardie. A băut apă din fântâna proprie, pe care nu trebuia să o consume pentru că nu era potabilă”, menţiona la vremea respectivă, în raportul său cu privire la cazul din Blăgeşti, dr. Cristina Matanie, coordonator Compartiment Promovarea Sănătăţii, din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Bacău, citat de observator.tv. Alte 5 cazuri au fost semnalate, pe parcursul anului 2017, şi în Iaşi, ultimul în luna septembrie. Apa din fântânile aflate pe teritoriul comunelor din care proveneau copiii - Popesti, Costuleni, Gorban, Holboca si Parcovaci – a fost supusă probelor de laborator. În urma testelor s-a constatat că apa din 96 la sută din fântânile din respectivele localităţi nu erau corespunzătoare din punct de vedere chimic şi bacteriologic. Asta înseamna că apa nu era potabilă, iar sugarii, copii mici şi gravidele se puteau îmbolnăvi.

Şi apa îmbuteliată poate fi periculoasă

Nici în ceea ce priveşte opţiunea consumului de apă îmbuteliată, lucrurile nu sunt simple în România. „Alegerea unor ape minerale naturale plate în vederea hidratării organismului nu este o opțiune ușoară având în vedere faptul că producătorii nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei după o structură standardizată. Atât timp cât legislația în domeniu nu obligă producătorul de apă potabilă îmbuteliată să declare compoziția chimică după o structură standardizată, nu putem vorbi despre o informare corectă, completă și precisă. În acest caz, consumatorul nu are posibilitatea să aleagă acest produs în cunoștință de cauză, ci este influențat de publicitatea producătorilor. Cu alte cuvinte, cu cât vezi mai multe peturi cu apă plată cu o anumită siglă la televizor, cu atât eşti tentat să crezi că e cel mai bun produs pentru tine şi familia ta. În momentul îmbutelierii, se fac într-adevăr o serie de teste, iar apa plată este, într-adevăr, potabilă, fără riscuri de îmbolnăvire pentru consumator. Numai că, în condiţiile în care, foarte multe firme aduc apa astfel îmbuteliată de la sute, chiar mii de kilometri distanţă, recipientele de plastic nu mai sunt ţinute în condiţii de siguranţă. Mă refer la temperaturi foarte ridicate. Peturile de apă nu sunt ţinute în frigidere speciale la temperaturi specifice, ci direct în remorca tirului. Este evident că după atâţi kilometri, plasticul sticlei se supraîncinge, iar elemente chimice din componenţa lui ajung în apă. Iată de ce, apa, chiar îmbuteliată, nu prezintă nici ea vrea garanţie în ceea ce priveşte gradul de potabilitate”, a precizat preşedintele APC.