O clădire din sectorul 1 a adăpostit, ani de-a rândul, oameni de cultură aleşi pe sprânceană. Zece dintre ei au fost înghesuiţi, cu chiu, cu vai, pe o placă memorială "lungită".

Clădirea cu opt etaje de pe strada Dionisie Lupu pare, la prima vedere, un bloc comunist obişnuit din Bucureşti. La intrare, în dreptul inscripţiei cu numele arhitectului George Damian, trecătorii se opresc însă pentru a scruta cu privirea o listă lungă de foşti locatari mai mult sau mai puţin iluştri astă zi.

Poetul Alexandru Andriţoiu, scriitoarea Anda Boldur, criticul Ovidiu S. Crohmălniceanu, prozatoarea Dana Dumitriu, filologul Valeriu Munteanu, romancierul Marin Preda, jurnalista Catinca Ralea, publicistul Niculae Stoian, scriitorii Alexandru Ştefănescu şi Nicolae Tăutu s-au mutat din apartamentele elegante din Sectorul 1 al Capitalei pe placa memorială şi au rămas alături de noi prin operele pe care le-au semnat.

Urmaşii se îngrijesc de placă

„Clădirea era cunoscută ca «blocul intelighenţei româneşti», în glumă spus. Eu, când m-am mutat aici, ziariştii ziceau aşa: «Ştiţi unde stă Păunescu (Adrian Păunescu - n.r.)? Lângă Stoian!», dar noi abia ne mutasem de trei zile“, îşi aminteşte Filofteea Stoian, în vârstă de 73 de ani.

Soţul ei, publicistul Niculae Stoian, a murit imediat după Revoluţie, dar fosta profesoară de română a rămas în continuare în bloc, îngrijindu-se de placa memorială şi scriind poezii. Locuieşte în apartamentul în care a stat şi Dana Dumitriu, acum „vecină de placă“ cu soţul ei.

Trecut zbuciumat

Blocul din Dionisie Lupu a fost proiectat de arhitectul George Damian la iniţiativa unui grup de proprietari, care nu au apucat însă să se lăfăie prea mult în apartamentele comandate. Locuinţele au fost la scurt timp naţionalizate. „Clădirea a fost terminată în 1947. Atunci au intrat proprietarii. Prin ’52 -’53, blocul a fost evacuat şi transformat în cămin pentru studenţii de la Academia de Studii Economice (ASE). Locatarii au primit oarece despăgubiri şi au plecat pe unde au putut. Abuz!“, înfierează Filofteea Stoian procesul de naţionalizare forţată.

Nici căminul studenţesc nu a avut însă viaţă lungă. „Până în 1956 au stat studenţii şi personalul de la ASE, care au vandalizat, au furat tot ce se putea fura. În ’56, i-au scos şi i-au mutat în clădirea de alături. Atunci s-a dat o măsură de la Uniunea Scriitorilor şi au repartizat locuinţele din bloc la oameni de ştiinţă şi literatură, în special cei care nu aveau locuinţă sau care aveau un titlu. Bărbatul meu a fost laureat al Premiului de stat“, povesteşte Ştefania Tăutu, soţia scriitorului Nicolae Tăutu.

Apartamente pentru lumea bună

Actualii locatari din „blocul intelighenţei“ ştiu puţine lucruri despre proprietarii iniţiali ai imobilului. Judecând după facilităţile cu care a fost proiectat, se poate spune că erau oameni de vază şi cu avere. Cele 40 de apartamente aveau în dotare inclusiv boxe şi camere de serviciu pentru servitori. Unele apartamente păstrează şi astăzi soneria specială care făcea comunicarea cu boxele de la subsol.

Cele mai mari avantaje erau liniştea zonei şi locul central. „Mi-a plăcut pentru că eram în centru şi ajungeam uşor oriunde. Luam mâncare de la Casa Scriitorilor cu sufertaşul şi ajungeam imediat. Şcolile unde am predat au fost de asemenea aproape - la «Zoia» am lucrat 20 de ani, la «Cantemir» şi la «Spiru Haret» - zece ani“, spune Filofteea Stoian.

În ceea ce priveşte atmosfera de acum, lucrurile s-au schimbat. Locatarii vechi au părăsit treptat blocul, mutându-se în alte imobile sau de-a dreptul în altă lume. S-au schimbat vremurile, dar şi vecinii, iar cei rămaşi privesc neputincioşi cum lumea lor dispare. „Acum n-ai cu cine să mai discuţi în blocul ăsta, fiecare a închiriat sau a vândut şi au intrat tot felul de neisprăviţi. Înainte nu erau ciurucuri ca acum, cu şapte clase se cred mari personalităţi!“, oftează doamna Tăutu.

"Acum n-ai cu cine să mai discuţi în blocul ăsta, fiecare a închiriat sau a vândut şi au intrat tot felul de neisprăviţi. Înainte nu erau ciurucuri ca acum; cu şapte clase se cred mari personalităţi!", Ştefania Tăutu, soţia scriitorului Nicolae Tăutu

ÎN ACTE

„Casa“ lui Cuclin, compozitorul „simplu chiriaş“

Blocul „celor zece“ este şi monument istoric, dar acest fapt nu are legătură cu personalităţile menţionate pe faţada sa. Pe lista Ministerului Culturii, clădirea apare drept „Casa Dimitrie Cuclin“, după numele compozitorului care a locuit vremelnic aici. Locatarii nu se mândresc prea mult cu această titulatură. „Pe noi ne-au pus din greşeală pe lista monumentelor, pentru că aici a locuit un compozitor, Cuclin, care a făcut câteva luni de puşcărie. El a stat puţin şi era un simplu chiriaş. A fost un mic scandal, a trebuit să reacţionăm: «Cum să fie, dom’le, un bloc de opt etaje Casa Cuclin? Era, dacă stătea la curte, dar a stat la bloc, la ICRAL (Întreprinderi de Construcţii, Reparaţii şi Administrare Locativă - n.r.)!»“, se minunează doamna Stoian, dar blocul tot „casă“ a rămas în actele oficiale.

"Pe noi ne-au pus din greşeală pe lista monumentelor, pentru că aici a locuit un compozitor, Cuclin, care a făcut câteva luni de puşcărie.", Filofteea Stoian, soţia publicistului Niculae Stoian

SPAŢIU CU PORŢIA

Strada pe care s-au înghesuit intelectualii

Deşi lungă, lista de pe bloc nu e completă, spun locatarii din vechea gardă. „Nu a mai încăput pe placă Victor Tulbure (un poet român proletcultist - n.r.), de exemplu. Eu l-am dat pe listă la Ministerul Culturii, dar mi-au zis: «Cum? Atâtea nume? Unde să le punem?»“, povesteşte amuzată doamna Stoian. Se revoltă însă când îşi aminteşte că oficialii de la minister nu au vrut să-l treacă iniţial nici pe Marin Preda, pe motiv că a locuit şi în altă parte.

„Ce relevanţă are? Important e că a stat şi aici“, apără doamna Stoian dreptul la comemorare al scriitorului vecin. „Ei trimiseseră oficial numai pentru dl Crohmălniceanu şi am zis că nu-i corect, indiferent dacă istoria literaturii va spune că unul e mai bun şi altul mai puţin bun, că unul a făcut politică şi altul contra-politică“, mai spune femeia.

Academicieni, oameni de cultură, doctori

Dacă ar fi fost completă, placa memorială a blocului ar fi fost cu mult mai mare. Din amintirile locatarilor se ivesc chipuri şi nume astăzi uitate, dar cu rezonanţa familiară a poveştilor spuse de bunici. „În garsoniera de alături a locuit Dorel Livianu, compozitorul de muzică uşoară, care a plecat pe urmă în America. Au mai fost şi Costache Antoniu, «artist al poporului», Mioara Cremene, care acum e în Franţa, şi un scriitor grec comunist, refugiat aici - Dimos Rendi. Au locuit şi Dumitrescu Carpene şi Nina Cassian, care, după moartea soţului, a plecat în America. O vreme a stat aici şi scriitoarea Aurora Cornu, prima soţie a lui Marin Preda - l-am prins cu toate nevestele, a avut trei!“, dezvăluie doamna Tăutu.

Acestora li se adaugă scriitori, academicieni, oameni de cultură în viaţă, precum Toma George Maiorescu, Mihnea Gheorghiu, Ion Besoiu sau Geo Saizescu.

Pe aceeaşi stradă se odihnesc pe ziduri şi alte plăci memoriale. La câţiva paşi de bloc este casa în care a locuit marele matematician Gheorghe Ţiţeica, aflată astăzi în părăsire, şi tot în zonă se găseşte reşedinţa lingvistului Alexandru Rosetti. În capătul dinspre Piaţa Lahovary este semnalată casa scriitorului Mircea Nedelciu, iar la două numere distanţă de bloc a locuit doctorul Ioan Ţeţu.