La fel ca şi faimosul Juan Guaidó, care nu a reușit să transforme în consens intern recunoașterea sa ca președinte legitim al Venezuelei de 65 de țări, şi Tikhanovskaia va trebui să se confrunte cu numeroase obstacole pe drumul către președinție.
Opoziţia bielorusă se bucură de sprijinul unanim al UE, care a decretat şi invalidarea rezultatelor electorale din 9 august și, prin urmare, l-a renegat pe Lukașenko, însă nu are nicio posibilitate de a-i momi pe gardienii instituțiilor, și anume forțele armate, aparatul de securitate, Rusia și China, deoarece nu este în măsură să ofere garanții în cadrul negocierilor, fiind mult prea compromisă din cauza relaţiei cu UE.
Mai mult, natura sovietică a structurii de control și reprimare a opoziției, disidenței și nemulțumirii, complică semnificativ șansele de a consuma o revoluție a culorilor în stil euromaidan.
Forțele de securitate, după ce în primele zile s-au retras fiind surprinse nepregătite, au restabilit rapid ordinea pe străzi și au redus la zero forţa de destabilizare a protestelor.
Pe scurt: legitimitatea UE, care are o simplă valoare simbolică și nu exercită nicio influență semnificativă asupra ramificaţiilor puterii, nu va facilita accederea la președinție a lui Tihanovskaia; este o funcţie care ar putea fi obținută doar cu acordul eminenţelor cenuşii din spatele tronului.
Diplomația europeană, deși are o conștientizare deplină a realității bieloruse și a asistat la eșecul politicilor în stil Guaidó, pare a avea de gând să comită aceleași greșeli ca în trecut.
Pe fondul sancțiunilor împotriva cercului lui Lukașenko, Tikhanovskaia este primită de un număr tot mai mare de șefi de stat europeni. După întâlnirile cu prim-miniștrii Poloniei și Lituaniei, politicianul din Belarus s-a întâlnit cu președintele francez Emmanuel Macron pe 29 septembrie, la Vilnius, și va merge în curând la Berlin.
Recomandările noastre
