Black Lives Matter, întemeiat pe o minciună. Locul unde „viețile negre” nu contează

Black Lives Matter se află în fruntea revoltelor și a haosului social care se află acum în plină desfășurare în America. Dar ce este cu adevărat BLM?

Un editorial de John Eidson pentru American Thinker.

O tânără foarte aprigă, pe care o cunosc, a postat un video cu o caravană de bicicliști din Atlanta protestând pașnic față de inexcuzabila ucidere a lui George Floyd.

Pe drum, grupul s-a oprit la un semafor, unde, în mod repetat, au ridicat mâinile simultan, scandând sloganul Black Lives Matter: „Mâinile sus, nu trageți!”.

Aparent, nici unul dintre ei nu avea idee despre originea organizației sau a sloganului.

Black Lives Matter a fost întemeiată în urma uciderii în 2014, la Ferguson, Missouri, a unui american de culoare, în vârstă de 18 ani, pe nume Michael Brown.

Înainte chiar ca ancheta incidentului fatal esă înceapă, Al Sharpton, unul dintre consilierii apropiați ai lui Obama p probleme rasiale, a mers la Ferguson, unde a contribuit la răspândirea unui zvon neconfirmat, anume că Brown a fost ucis în timp ce avea mâinile ridicate, încercând să se predea polițistului care l-a împușcat.

Cu tot respectul cuvenit pentru bicicliștii protestatari, „mâinile sus, nu trageți” este propagandă politică de cea mai toxică factură.

În realitate:

·       Mai mulți martori au asistat la crimă în timp real.

·       Din tot acest grup, nici unul nu era alb; toți erau negri.

·       Un singur martor a depus mărturie că Brown avea mâinile în aer și încerca să se predea când ofițerul Darren Wilson l-a ucis. Acest martor era Dorian Johnson, care se afla împreună cu Brown când acesta a furat trabuce dintr-un magazin, cu puțin timp înainte de a fi ucis. Mărturia lui Johnson nu a fost considerată credibilă nici de juriu, nici de Departamentul de Justiție.

·       Alți numeroși martori negri, toți considerați credibili de autoritățile de anchetă, au mărturisit că Michael Brown: 1) a refuzat să se supună ordinelor ofițerului Wilson și 2) a pătruns în mașina de poliție a lui Wilson și s-a bătut cu acesta, încercând să pună mâna pe pistolul său. Brown a fost împușcat și ucis în această altercație.

·       Wilson a fost exonerat de orice acuzație de către juriu și de către Departamentul de Justiție al lui Obama.

Black Lives a fost fondat pe o minciună. Nu spun asta pentru a provoca, o spun pentru că este adevărat. „Mâinile sus, nu trageți” nu s-a petrecut în realitate. Totuși, sloganul continuă să fie folosit de grup ca un strigăt de adunare, care ațâță ura rasială a poliției și a Americii, pe care BLM o califică drept națiune incurabil rasistă și unde lucrurile nu pot fi reparate decât prin răsturnarea întregului sistem și reconstruindu-l de la zero.

Black Lives Matter este un grup violent, ai cărui membri au jucat un rol determinant în revoltele și jafurile la scară națională, după uciderea lui George Floyd.

Americanii din ambele tabere politice sunt profund tulburați de moartea șocantă, la lumina zilei, a lui George Floyd. De la o coastă a oceanului la cealaltă, de la o frontieră la alta, protestatari pașnici, inclusiv cei din caravana de bicicliști, au participat cu patimă la exprimarea indignării naționale față de o batjocură impardonabilă.

Tânăra mea prietenă, care mergea cu caravana, este o persoană excepțional de empatică și sunt sigur că acest lucru este valabil și pentru colegii săi protestatari.

Lor le pasă sincer de viețile negrilor, așa cum le pasă tuturor americanilor normali. Când americanii empatici văd un ultraj la adresa comunității negre, ei se exprimă, deoarece viețile negrilor contează... aproape peste tot.

Unde viețile negrilor nu contează

Mă întreb dacă numeroșii oameni pașnici care au protestat față de uciderea lui George Floyd s-au gândit măcar o clipă să vorbească despre singurul loc unde viețile negrilor nu contează: zona rău famată a orașului.

În 2014, șeful poliției din Milwaukee de atunci a descris în cuvinte sfâșietoare infernul absolut care stăpânește existența cotidiană a minorităților defavorizate, care riscă să fie lichidați de ai lor în ghetourile urbane ale Americii.

Iată ideile principale expuse de șeful poliției:

- cea mai mare discordanță rasială în Milwaukee este să fii împușcat și ucis;

- opt la sută dintre victimele omuciderilor din Milwaukee sunt americani de culoare.

Milwaukee și orice alt mare oraș albastru (Democrat) din America au fost marcate de decenii de un val de asasinate care nu are nici o legătură cu poliția. Majoritatea zdrobitoare a asasinaților – și asasinilor – din orașele americane sunt tineri bărbați de culoare care au fost lipsiți de o educație decentă în școlile administrate de Democrați într-o manieră de neiertat și de o calitate inferioară.

Mulți sunt analfabeți funcționali și suferă de pe urma faptului că au fost împiedicați să se dezvolte psihologic, lipsiți de capacitatea de a trece examenul cel mai ușor pentru a fi angajați.

Așa că ce au făcut acești tineri frustrați și furioși? Majoritatea s-au dedat unei vieți de droguri și infracțiuni, mulți dintre ei sfârșind morți sau în închisoare înainte de a atinge vâsta de 20 de ani.

De generații, până astăzi, omuciderile negru-pe-negru în orașele conduse de Democrați reprezintă o nenorocire care afectează comunitatea de culoare.

Pe 31 mai, Chicago a avut parte de un record absolut de 18 omucideri într-o singură zi. De la începutul anului, orașul a înregistrat 264 de omucideri, tinerii negri reprezentând marea majoritate a victimelor, ceea ce ridică întrebarea: aceste vieți de negri sunt mai puțin importante decât cea a lui George Floyd, ele nu merită indignarea noastră?

Chicago este vedeta acestui carnagiu urban, dar toate marile orașe albastre ale Americii reprezintă un teren fertil pentru ravagiile făcute de negri împotriva negrilor, și aceasta este situația de jumătate de secol încoace.

Alături de filmulețul pe care l-a postat, tânăra mea prietenă a scris următorul comentariu: „Tăcerea este complicitate”, ceea ce înseamnă că, din cauza deplorabilei istorii americane a sclavagismului și segregării, persoanele decente au datoria morală de a se exprima atunci când o batjocură socială se produce.

Are 100% dreptate și aș adăuga că persoanele decente care nu spun o vorbă despre numărul masiv de omucideri negru-pe-negru din orașele americane conduse de Democrați sunt efectiv complice, consimțind la continuarea carnagiului urban care s-a dezlănțuit ca un tren scăpat de sub control în ultimii cincizeci de ani.

În fine, prin propria lor neglijență de neiertat față de persoanele cele mai vulnerabile din societatea noastră, Democrații au arătat că nu se sinchisesc de pătura socială de culoare decât la momentul alegerilor.