Douăzeci de camioane cu daruri au plecat pe 26 decembrie din Germania spre copiii din mai multe sate româneşti. După un drum de două zile, camioanele coordonate de organizaţia germană Die Johanniter Unfall - Hilfe Lauf au ajuns la Pasul Tihuţa, aproape de sediul asociaţiei Tăşuleasa Social. Cele două organizaţii au împărţit pe 28, 29 şi 30 decembrie aproape 10.000 de cadouri copiilor din peste 60 de sate bistriţene.
"Mama nu a venit la Crăciun acasă", îmi spune Iulia, o fată slăbuţă de 12 ani, care aşteaptă la rând, în curtea şcolii, să primească un cadou de la voluntari.
"Nu îmi lipseşte mama, adică nu pot să zic că mi-e dor de ea, că m-am obişnuit să nu fie. Ne vizitează de două ori pe an. Pe tata îl văd mai des, vine cam o dată la două luni." Iulia locuieşte în satul Târlişua şi e crescută de bunici, un lucru obişnuit în această localitate. În zona aceasta din Bistriţa-Năsăud nu sunt locuri de muncă, aşa că majoritatea localnicilor lucrează "în agricultură" sau sunt plecaţi în Spania şi Italia.
Pe 29 decembrie, copiii de la şcoala generală din Târlişua s-au strâns în curtea şcolii şi aşteaptă să primească daruri de la voluntari - doar cei care merg la şcoală primesc pachete. Voluntarii Tăşuleasa Social şi Die Johanniter descarcă daruri din camion, ajutaţi de jandarmi, poliţişti şi pompieri. Cei 300 de voluntari care se află astăzi aici au venit la acţiune de bunăvoie, în zilele lor libere. Printre ei se numără prefectul Bistriţei-Năsăud Cristian Florian şi subprefectul Ioan Păun.
"Suntem foarte săraci"
Toţi copiii sunt veseli şi aşteaptă cuminţi la rând. Cei care au primit deja cadourile le pun în sănii şi le trag fericiţi după ei. Pachetele conţin jucării, dulciuri, caiete şi creioane, dar şi alimente: zahăr, ulei, orez, făină. Valoarea unui cadou este în jur de 50 de euro.
"Suntem foarte săraci", îmi spune Maria, de 30 de ani. Are o fată de opt ani şi doi băieţi, de zece şi patru ani. Întreaga familie se întreţine din alocaţie şi, uneori, vând lapte cu şapte bani litrul. Cei cinci membrii ai familiei trăiesc cu mai puţin de 150 de lei pe lună. "Ne ajută foarte mult orice primim, dar mai ales alimentele", îmi spune Maria.
10 ani de cadouri aduse cu camionul
Acţiunea Camionul de Crăciun a început în 2001, la iniţiativa postului german de radio Antenne Bayern şi a organizaţiei germane Die Johanniter Unfall - Hilfe, a doua cea mai mare organizaţie din Europa. În fiecare an, în preajma Crăciunului, copiii din Germania împachetează cadouri pentru copiii din Estul Europei. O parte dintre aceste pachete ajung, prin Tăşuleasa Social, la copiii din Bistriţa-Năsăud. În cei zece ani de când Tăşuleasa Social organizează această acţiune, numărul cadourilor oferite a depăşit cifra de 60.000.
"Cei 25 de şoferi de tir care sunt aici au plecat de Crăciun de lângă familiile lor şi au călătorit două zile, pe gheaţă şi ninsoare ", spune Lorand Szüszner, preşedintele organizaţiei Die Johanniter Unfall - Hilfe Lauf. "Camioanele aparţin unor companii care ne lasă să le folosim câteva zile şi să transportăm cadourile în România . Uneori e greu să convingi oamenii să plece de acasă de Crăciun, dar când ajung aici înţeleg cât de important e gestul lor pentru aceşti copii."
Anul acesta au venit în România 20 de camioane, dintre care 10 au fost distribuite de Tăşuleasa Social. Un camion a plecat la Botoşani, câteva cadouri sunt oferite unor copiii din Delta Dunării, iar cea mai mare parte sunt împărţite de Tăşuleasa Social copiilor din Bistriţa-Năsăud.
Şi autorităţile locale devin voluntari
Camioanele au ajuns la Tăşuleasa Social în noaptea de 27 decembrie. Şoferii sunt obosiţi după o lungă călătorie pe drumuri îngeţate, alunecose. Ninge dens, cu fulgi mari, iar în prin geamurile maşinii conduse de Alin Uhlmann-Uşeriu, preşedinte Tăşuleasa Social, nu se vede aproape nimic. Camioanele greoaie au fost parcate aproape de Piatra Fântânele, unde se află sediul asociaţiei Tăşuleasa Social. Echipa Tăşuleasa Social îi strânge în maşinile mici pe şoferii germani şi pornesc spre sediu. Voluntarii asociaţiei îi aşteaptă pe şoferi cu mâncarea aburindă, aşezată pe mese.
A doua zi, pe 28 decembrie, o echipă de voluntari Tăşuleasa Social şi Die Johanniter a pornit să împartă primele cadouri în Dorna Candrenilor. În acelaşi timp, la Prefectura din Bistriţa are loc conferinţa de presă. Sala se umple cu nemţii masivi, îmbrăcaţi cu haine groase, şi de tinerii voluntari Tăşuleasa Social, studenţi în Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Prefectul, şefii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratului de Jandarmi Judeţean şi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud sunt prezenţi la conferinţă. Autorităţile s-au oferit voluntari la această acţiune.
"Dacă am face cu toţii un exerciţiu şi am număra voluntarii români şi germani care sunt azi aici, cei 10.000 de copii bistriţeni care vor primi cadouri, cei 55.000 de copii care au primit până acum cadouri în cei zece ani de când are loc această acţiune şi cei 65.000 de copii din Germania care au pregătit aceste pachete am aduna în faţa Prefecturii o mulţime foarte mare de oameni care ar da un exemplu de solidaritate", spune Alin Uhlmann-Uşeriu, preşedinte Tăşuleasa Social.
După ce conferinţa de presă se încheie, Alin Uhlmann-Uşeriu, Lorand Szüszner, preşedintele Die Johanniter Unfall - Hilfe Lauf, prefectul Cristian Florian şi ceilalţi reprezentanţi ai autorităţilor se strâng într-un birou pentru a pune la punct ultimele detalii. Pe 29 decembrie urmează să fie dăruite cele mai multe cadouri - aproximativ 8.000 -, aşa că satele bistriţene sunt împărţite pe zone, iar copiii vor fi anunţaţi la ce ore să se strângă în curtea şcolii.
Pentru Alin Uhlmann-Uşeriu, omul care a reuşit să convingă autorităţile să se mobilizeze, "cadou" este cel mai important cuvânt la această acţiune. "Aceste pachete sunt cadouri, nu ajutoare. Să nu uităm să le împărţim cu bucurie şi voie-bună şi să evităm conflictele", le spune Alin tuturor celor prezenţi. Unele dintre satele în care se împart cadourile au fost afectate de viituri, inundaţii şi alunecări de teren, iar altele sunt foarte sărace. Majoritatea localităţile au însă ceva în comun: acolo se termină asfaltul şi începe drumul de ţară. Tăşuleasa Social a făcut eforturi ca această acţiune să rămână transparentă. În localităţile sărace, izolate, orice activitate este o bună ocazie pentru campanie electorală. Pentru a evita acest lucru, asociaţia supraveghează cu atenţie felul în care se desfăşoară împărţitul cadourilor.
Cei mai înstăriţi bistriţeni se alătură
Alin Uhlmann-Uşeriu pleacă de la întâlnirea cu reprezentanţii poliţiei şi ai jandarmeriei şi intră într-un local pretenţios din Bistriţa. Patronul localului este Nelu Şomodean, preşedintele clubului de off road din Bistriţa, So Moto Racing. La masă sunt mai mulţi prieteni ai acestuia, membri ai clubului. Băieţi dintr-o bucată, înstăriţi, toţi au câte o afacere bănoasă. De data asta însă vor să facă voluntariat şi şi-au oferit sprijinul la acţiunea organizată de Tăşuleasa Social. Fiecare va veni cu una sau două dintre maşinile de teren pe care le deţine. Îşi notează ce au de făcut şi pe ce rută vor însoţi camioanele.
Rolul lor este să împartă cadouri în satele cele mai îndepărate, în care accesul este dificil. "Să avem grijă şi să nu folosim cuvântul ‹ajutoare›, ca să nu îi jignim. Nu trebuie să uităm de bucurie şi să evităm conflictele în comunităţile de romi", le spune Alin. Nelu Şomodean este bucuros să facă parte din echipă. "Avem cu ce să ajutăm, aşa că e normal să facem asta. Suntem oameni care ajută alţi oameni ", îmi spune el.
Pe 29 decembrie, la 9.00, toţi voluntarii sunt strânşi la marginea oraşului Bistriţa. E un frig usturător, care îţi usucă buzele, iar voluntarii au sprâncenele albe de zăpadă. Fiecare camion e însoţit de patru echipaje: voluntarii Tăşuleasa, jandarmii, pompierii şi poliţia. Prefectura a avut grijă cu o zi înainte ca toate drumurile să fie deszăpezite.
Copiii îşi aşteaptă cadourile pe clase
Alin şi echipa lui trec prin Târlişua, Spermezeu, Nuşeni, Bozieş. Maşinile merg foarte încet, drumurile sunt alunecoase, iar ninsoarea nu se mai opreşte de două zile. Prin satele prin care trecem vedem copii care îşi duc cadourile grele pe sănii sau le cară încovoiaţi în braţe.
Ajungem la Dumitriţa la ora 16.00. Copiii îşi aşteaptă cadourile aşezaţi la rând, pe clase. Nici în Dumitriţa nu sunt locuri de muncă, aşa că majoritatea părinţilor sunt plecaţi din ţară, lucrează "în agricultură" sau sunt "la pădure, după lemne". "Fiecare supravieţuieşte cum poate, mai cu alocaţii, mai creşte ceva prin curte sau merge după lemne", îmi spune Mihaela, de 33 de ani, care a venit să îşi ajute cei trei copii să care cadourile.
În Dumitriţa, infracţionalitatea silvică este o mare problemă şi, din păcate, una dintre puţinele modalităţi prin care familiile pot câştiga un ban în plus. O căruţă de lemne se vinde la negru cu 100 de lei şi e cumpărată de oamenii din localitate sau chiar de companii. "Suntem aşa de săraci, că orice ne ajută, orice e bun primit. Mai ales zahăr, ulei, făină, ceva ce foloseşti", îmi spune Violeta, de 31 de ani.
Un bărbat de etnie romă, îmbrăcat sărac, dar foarte voios, îşi aşteaptă cei cinci copii să îşi primească cadourile - toţi sunt înscrişi la şcoală. Le pune pe o sanie, unul peste altul, îşi ia copiii şi le strigă voluntarilor nemţi: "Vă mulţumim frumos pentru gest! "
Daruri care să îi ţină pe copii în şcoală
Tăşuleasa Social a hotărât să împartă cadouri copiilor din şcoli pentru a-i încuraja pe părinţi să îşi înscrie copiii la şcoală. "Pentru noi e foarte important că încurajează frecvenţa şcolară. Cadourile acestea sunt un fel de stimulent", îmi spune Lucia Popovici, director la Şcoala Generală Dumitriţa.
Pornim spre Budacu de Sus, localitatea cu cea mai mare infracţionalitate silvică din zonă - Tăşuleasa Social a făcut aici de multe ori împăduriri şi încearcă să fie cât mai prezentă în această localitate în care sunt foarte mulţi romi.
Dănuţ, de 35 de ani, a trăit mult timp din furatul lemnelor. "Acuma nu prea mai merge, e pericol, au pus pază, mulţi îs în închisoare şi mi-e frică", îmi spune el. "Familia mea are nevoie de mine şi nu vreau să mă prindă". Dănuţ îl ţine de mână pe Paul, fiul său de 12 ani, cu dizabilităţi. Tot ajutorul social al copilului se duce pe vitamine şi recuperare. Dănuţ lucrează acum ca zilier şi uneori duce oameni cu Dacia lui veche la oraş şi mai câştigă un ban în plus.
Toţi voluntarii sunt obosiţi. Şoferii germani descarcă darurile din camion, iar voluntarii Tăşuleasa Social le împart copiilor. "Vin de 10 ani voluntar în România, la Camionul de Crăciun", spune Andreas Jutzi, de 49 de ani, şofer de camion. "M-am molipsit şi în fiecare an simt că trebuie să mă întorc aici. Această acţiune m-a ajutat să fiu un om mai bun. Acum nu mai e important pentru mine să îmi schimb o dată la câţiva ani maşina sau să acumulez lucruri. Îmi doresc doar câteva lucruri necesare şi un pic de fericire."
Lângă el, voluntarii Tăşuleasa Social descarcă obosiţi pachetele grele, dar sunt la fel de voioşi ca dimineaţa. "Sunt fericit că sunt aici şi că pot da mai departe bucuria pe care sunt capabil să o ofer", spune Iulian Gabor, de 20 de ani, student la Facultatea de Sociologie din Bucureşti. "Mulţi nu înţeleg că beneficiile pe care noi le avem aici sunt sufleteşti şi că suntem mulţumiţi că putem împărţi bucurie."
Ultimele cadouri se descarcă, iar voluntarii pleacă obosiţi spre maşini. Este aproape zece seara, dar toată lumea e fericită. Pe drumul de întoarcere, Lorand Szüszner, preşedintele Die Johanniter, mărturiseşte că e uimit să vadă cât de puţine lucruri s-au schimbat de când vine el în România. "Este o mare diferenţă între săraci şi bogaţi", spune el. "Iar această diferenţă creşte, în loc să scadă. Bogaţii devin din ce în ce mai bogaţi, iar numărul săracilor e tot mai mare. Noi ne ocupăm doar de copii, dar şi adulţii trebuie să fie implicaţi în astfel de acţiuni. Însă noi nu putem face totul."
Lorand Szüszner, preşedintele Die Johanniter Unfall - Hilfe Lauf
Foto: Cosmin Bumbuţ
Recomandările noastre
