Motto: Nici noi în Schengen nici Suedia în NATO (,,proverb balcanic de inspirație austro-otomano-rusă’’)

Incertitudinea care guvernează mediul de securitate în ,,triunghiul Libia - Siria - sudul Ucrainei’’ a condus la o creștere semnificativă a importanței geopolitice a Turciei în această regiune cu extensie spre sud-estul Europei și accent pe nordul Mării Negre.

Orientul Apropiat, Caucazul de sud și Asia Centrală ca să nu mai vorbim de Africa - Libia în special dar și statele cu majoritate musulmană din zona subsahariană - sunt obiective care completează matricea operațională de influență a Ankarei. Faptul că a avut un anumit rol în medierea între ruși și ucraineni în problema schimburilor de prizonieri și a exporturilor de cereale, în 2022, i-a consolidat întrucâtva poziția în dialogul cu cancelariile occidentale inclusiv în chestiunea aderării la NATO a Suediei și Finlandei. 

Mișcările tectonice din Turcia se simt și la… Stockholm

De fapt, în ecuație pare să rămână doar Suedia - Finlanda s-a achitat de ,,sarcini’’ și ar fi trecut examenul după cum afirmă autoritățile turce - și voi trata subiectul pornind de la această realitate. Suedia ar fi făcut mult mai puțin decât a cerut Ankara iar în ianuarie a autorizat o demonstrație în fața ambasadei Turciei unde a fost incendiat un exemplar al Coranului. Grav. Recentele vizite la Ankara ale lui J. Stoltenberg, secretarul general NATO și A. Blinken, secretarul de stat american, nu au deblocat tratativele suedezilor cu turcii.  

Seria de cutremure din ultimele săptămâni a avut și o componentă politico-electorală întrucât președintele Erdogan și partidul său  s-au trezit peste noapte cu un handicap aproape insurmontabil care le va afecta situația în alegerile din luna mai dacă acestea vor avea loc la termen. Dacă vor fi amânate s-ar putea să recupereze dar povara zecilor de mii de victime rămâne în memoria colectivă a electoratului anatolian. În 2018, portivit presei, au fost regularizate câteva milioane de clădiri care inițial nu ar fi respectat standardele de securitate în caz de cutremur. Peste 70 de mii erau în zona ultimelor seisme. Chiar dacă Erdogan ar avea o vină minoră în context, decontul electoral îl privește în mod direct. Aceasta se întâmplă în țară, însă există șansa unor manevre compensatorii în exterior. Orice creștere a rolului geopolitic al unei țări generează sporirea consensului intern în jurul liderului. Erdogan știe acest lucru și mai știe că între instrumentele pe care le are la îndemână, se numără și modul de acțiune în chestiunea acordului pentru aderarea Suediei la Alianța Atlantică. Dacă Suedia nu va accepta integral condițiile Ankarei privind extrădarea militanților Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) nu cred că Erdogan se va putea gândi la concesii pe această linie în noile condiții interne. De fapt, nu este vorba numai de PKK ci și de simpatizanți ai lui Fethullah Gulen, acuzat că ar fi orchestrat încercarea de lovitură de stat din 2016.

,,Ecuația suedeză’’ are mai multe necunoscute

În opinia mea, dincolo de veto-ul datorat protecției militanților kurzi și simpatizanților lor, ar mai fi ceva: centrul de greutate al arhitecturii de securitate din flancul estic al NATO s-ar deplasa spre nord lăsând Turcia într-o poziție secundară întrucât Marea Baltică devine - strategic vorbind - mai importantă decât Marea Neagră. Contactul direct Rusia-NATO - până acum era doar pe frontiera de est a statelor baltice - se extinde în linie continuă până în Oceanul Înghețat de Nord iar manevrele politico-diplomatice și ale Ankarei în relația cu Rusia și-ar pierde din importanță afectându-i poziția de ,,pivot’’ în zona de sud a Alianței. Care poziție îi asigura primordialitatea în Mediterana Orientală - cu extensie spre Libia cu care a încheiat un acord maritim și de securitate în 2019 - și un avantaj strategic în fața Greciei. De aici încep multe. De fapt, în paralel cu înfruntarea vizibiă legată de aderarea Suediei, există una latentă cu Statele Unite. În Siria, Washingtonul sprijină forțele YPG - ramura PKK din această țară. În plus, America dorește ca Suedia și Finlanda să intre împreună în Alianță. Dacă Finlanda ar intra până în vară iar Suedia la o dată necunoscută acum - așa cum se va întâmpla dacă ținem seama de poziția  Ankarei - s-ar crea o situație unică în istoria recentă a Alianței: un stat nu este admis datorită opoziției fățișe a unui membru. Nu este doar o excepție, este un semn de slabiciune structurală în fața Moscovei și a… Beijingului. 

Ankara știe că atâta vreme cât se opune Rusiei în Caucazul de Sud, Rusiei și Chinei în Africa și Asia Centrală, acțiunile sale sunt apreciate la Washington și încurajate. În Marea Egee și în Mediterana Orientală este altă poveste. Acolo sunt linii roșii și interese multe.

Erdogan - un foarte bun jucător de biliard politic

America - alături de alte câteva state NATO din sudul Europei, nu doar Franța cum s-ar părea - nu dorește ca Turcia să înainteze spre vest în Mediterana și nici să creeze un casus belli cu Grecia. Cu greu a fost acceptată prezența turcă în Libia - de fapt, un fait accompli - și aceasta pe fondul sprijinului acordat lui K. Haftar, liderul militar din Cirenaica, de către Moscova cu ajutorul faimosului ,,grup Wagner’’. Amenințările Turciei la adresa Atenei sunt printre cauzele principale ale refuzului de până acum al Congresului SUA privind livrarea către Ankara a 40 de F-16 noi și modernizarea altor 80, de mulți ani în posesia Turciei. Lobby-ul Atenei la Washington este mai puternic decât structurile similare ale Turciei, sprijinite de cele mai multe ori de lobby-ul azer. Vizita la Washington a premierului grec, Mitsotakis, din iulie anul trecut, a condus la o escaladare - deocamdată retorică - în raporturile Atena-Ankara. Șeful executivului grec a mobilizat toate resursele de care dispune în Statele Unite pentru a întârzia livrarea avioanelor F-16 către Turcia. Și a reușit dar pentru o vreme. Lovitura de biliard a lui Erdogan a încasat-o  însă Suedia. Prin ricoșeu. 

Epilog cu…consolare pentru români

Erdogan supralicitează în negocierile cu Suedia și Statele Unite aducând artificial ,,elementul suedez’’ în matricea geopolitică a flancului de sud NATO. Intențiile sale vizează consolidarea statutului de putere regională al Turciei acolo unde se întâlnesc trei continente și unde, pe vremuri, stăpânea Imperiul Otoman. După unele mișcări neinspirate în cursul ,,Pimăverii arabe’’- diferendul cu Egiptul este doar una dintre consecințe - războiul din Ucraina l-a readus pe piedestalul unde se așezase după criza din 2008 dar cutremurele i l-au surpat puțin. Sau chiar de tot. 

Notă. Chestiunea aderării noastre la spațiul Schengen am amintit-o doar în motto dar nu am adus-o în discuție întrucât despre ea s-a scris prea mult până acum. Doar s-a scris că de făcut…Dacă noi avem un Gică Contra la Viena cu Schengen-ul, Suedia are unul la Ankara cu NATO. Ne consolăm și noi cum putem.