Social
Bilanț de 1 Iunie: Un milion de copii pe an internați, vaccinări cu țârâita, anemii, malnutriție, rahitism și cancere din plin
Astăzi, la Senat a avut loc o dezbatere pe marginea sănătății copiilor care a arătat că drepturile celor mici sunt mai mult pe hârtie. În practică, situația este catastrofală
Deși în teorie copiii din România au toate drepturile din lume inclusiv pe cel la asistență medicală de calitate, în practică suntem în continuare țara cu cea mai mare mortalitate infantilă (9 la mie față de media europeană de 3,95 la mia denou-născuți), rata mortalității copiilor sub 5 ani rămâne și ea ridicată mai ales în rural unde nu există pur și simplu cabinete medicale, țara unde multe adolescente devin mame și există multe cazuri de abuz și neglijare a copiilor. Datele oficiale arată că 50% din copiii României trăiesc în sărăcie.
Ce ar trebui făcut
Sărăcia înseamnă implicit boală. Prezentă la dezbaterea „Soluții pentru îmbunătățirea sănătății copiilor”, dr. Doina Pleșca, directoarea Spitalului „Victor Gomoiu” din București, a declarat că unul din doi copii din mediul rural suferă de anemie, malnutriție și rahitism, cei mai mulți proveniți din familii sărace. La nivelul spitalelor de provincie nu mai există medici pediatri, problemă care s-a acutizat din momentul desființării facultății cu acest profil, la care se adaugă o altă realitate cruntă: accesul copilului la investigații medicale de înaltă performanță este inexistent. Ea a cerut înființarea unei structuri în Ministerul Sănătății care să monitorizeze exclusiv starea de sănătate a copiilor și care să facă planuri de îmbunătățire, precum și înființarea asistentei medicale comunitare care să difuzeze în teren informații legate de educație, nutriție, igienă reducând în acest fel internările inutile. O altă problemă identificată pentru care ar trebui găsite soluții a fost cea a copiilor cu cancer, 18,3% din cazuri reprezentând cancere noi la acest segment. Pe lângă greutățile insurmontabile pe care le are o familie cu un copil cu cancer, se mai adaugă una - aceea că plata și condițiile de monitorizare a copilului sunt dificile, în spitale neexistând infrastructură și pentru internarea părinților sau cazarea acestora. Eduard Petrescu, reprezentantul UNICEF a afirmat că în România numărul copiilor internați în spital este de un milion pe an, cifră foarte mare care arată nivelul prevenției de la noi. El a arătat că o zi de spitale pentru un copil prematur costă 2.000 de lei, în condițiile în care la noi numărul copiilor prematuri și cu greutate mică este foarte mare. Construirea unei rețele de asistente comunitare la nivel național care să ajute la prevenirea nașterilor premature ar costa însă de trei ori mai puțin decât îngrijirea acestor nou-născuți. Medicul Mircea Enescu, managerul Spitalului Grigore Alexandrescu din București, a remarcat diferența uriașă între ce se discută la nivel instituțional și realitatea din spitale. „Situația țării noastre în clipa aceasta este foarte gravă și spun asta pentru că vin dintr-un spital turnesol al stării de sănătate a copiilor unde încercăm cu eforturi disperate să le acordăm o asistență medicală decentă”. Medicul a dat ca exemplu un număr de 4.000 de copii care ar avea nevoie de implant cohlear din care la instituția pe care o conduce au fost rezolvați 7. Acest tip de implant transformă un viitor asistat social cu care statul cheltuiește 27.000 de euro într-un adult perfect normal cu doar 3.000 de euro cât costă operația la copii. Enescu a mai spus că s-a greșit atunci când la ministerul Sănătății a fost desființat compartimentul mama și copilul pentrru că acum nimeni nu mai știe să dea informații despre acest subiect și a cerut o strategie națională în materie pentru a ști încotro ne îndreptăm. Rodica Tănăsescu, președinta Socirtății Naționale a Medicilor de Familie din România, a adus în discuție riscogramele și prevenția invocate de autorități și prevăzute în pachetele de servicii medicale care vor intra ]n funcțiune de la 1 iunie. „Ce riscogramă să fac eu medic de familie dacă nu am nicio posibilitate de investigație medicală pentru pacientul cu diabet, de exemplu”, a întrebat medicul. Ea a dat exemplul unei gravide din România care în afară de investigațiile uzuale decontate de CNAS trebuie să scoată din buzunar între 700 și 3.000 de lei pentru alte analize fără a le include aici pe cele sofisticate. “Dar dacă mai are nevoie de teste genetice?”, a întrebat medicul. Aceasta a adăugat că se vorbește despre diagnostice precoce. Și apoi? Ce se întâmplă cu pacientul? Avem nevoie de asistenți comunitari, a spus medicul. Acesta a adăugat că despre ce prevenție poate fi vorba în condițiile în care nici vaccinările obișnuite nu sunt asigurate constant. „Nu mai spun că vaccinul antipneumococic trebuia început din octombrie și nu s-au făcut licitațiile nici acum , la fel și pentru rotavirus și HPV”. Plus că nu avem un sistem de planificare familială adevărat dovada fiind că sunt copii abandonați în toate spitalele. Dr. Gheorghe Burnei, șeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică de la Spitalul Marie Curie a avansat ca soluție de îmbunătățire a stării de sănătate a copiilor un program de monitorizare la naștere pentru a depista bebelușii cu displazie de șold. Medicul a explicat că un tratament aplicat în primele trei luni de viață vindecă integral această afecțiunde invalidantă. Astfel, în timp ce costul unei operații este între 40.000 și 80.000 de pacient, plus alte 20.000 pentru endoprotezare, ceea ce înseamnă 24 de milioane de euro pierderi anuale, un program de screening ar rezolva problema cu o investiție de doar 4 milioane de euro în 10 ani.
Recomandările noastre
