The Codex Gigas este cel mai mare şi mai misterior manuscris medieval care a supravieţuit până în zilele noastre. Legenda spune că pentru crearea impresionantului document, care măsoară 92 cm pe 22 cm, ar fi fost nevoie de peste 160 de piei de animale (mai exact de măgari după unele păreri). Misteriosul manuscris, care cântăreşte 74 de kilograme şi pentru manevrarea căruia este nevoie de două persoane, este astăzi găzduit de Biblioteca Naţională a Suediei din Stockholm.

The Codex Gigas este cel mai mare şi mai misterior manuscris medieval care a supravieţuit până în zilele noastre. Legenda spune că pentru crearea impresionantului document, care măsoară 92 cm pe 22 cm, ar fi fost nevoie de peste 160 de piei de animale (mai exact de măgari după unele păreri). Misteriosul manuscris, care cântăreşte 74 de kilograme şi pentru manevrarea căruia este nevoie de două persoane, este astăzi găzduit de Biblioteca Naţională a Suediei din Stockholm.

Nu dimesiunile sale îi contrariază însă pe istorici. În interior se află imaginea color ameninţătoare a Diavolului. Nu puţini sunt cei care au susţinut în decursul timpului că paginile manuscrisului – supranumit Biblia Diavolului - sunt blestemate. Satan ocupă o pagină întreagă și este descris cu lux de amănunte. El stă cu mâinile ridicate la cer, între două turnuri și pare că îl provoacă pe Dumnezeu la un duel. Are doar patru degete la mâini și la picioare și principala sa caracteristică este hidoșenia. Numele de Biblia Diavolului a fost dat cărții pornind de la această imagine grandioasă.

Legenda mai spune că, drept pedeapsă pentru încălcarea jurămintelor monastic, un călugăr benedictin urma să fie zidit de viu. El a implorat să fie iertat, promiţând că va scrie, într-o singură noapte, cea mai frumoasă carte din lume, care va conţine întreaga cunoaştere a omenirii. Şi a scris! Dar nu oricum, ci sub îndrumarea lui diavolului, care i-a cerut la schimb sufletul. Aproape de miezul nopţii, călugărul şi-a dat seama că nu va putea să-şi ducă la îndeplinire promisiunea de unul singur, astfel că a inventat o rugăciune specială, adresată îngerului căzut Lucifer, şi nu lui Dumnezeu. Lucifer însuşi ar fi autorul portretului grotesc din “paginile” manuscrisului, viu colorat şi plasat într-un pustiu încadrat de două coloane/turnuri.

Potrivit National Georgraphic, în urmă cu mai mulţi ani, scrierea a fost minuţios analizată de către paleograful Michael Gullick (din cadrul Librăriei Naţionale a Suediei) care a ajuns la concluzia că, într-adevăr, manuscrisul este realizat cap-coadă de o una şi aceeaşi persoană. Alt fapt incredibil! Pentru că, potrivit site-ului The Line Up, testele care au încercat să recreeze caligrafia manuscrisului au scos la iveală următoarea situaţie: ar fi fost nevoie de cinci ani de muncă (scris) neîntreruptă pentru crearea aşa-numitei Biblii a lui Satan.

Inițial, cartea a fost păstrată într-o mănăstire benedictină din Boemia (Cehia din zilele noastre), pentru ca mai apoi să fie trimisă într-o alta din apropierea orașului Praga. Mai târziu, împăratul Boemiei, Rudolf al II-lea, a păstrat-o în castelul său până în momentul în care trupele suedeze au furat-o în timpul Războiului de Treizeci de Ani. Astfel, a devenit parte din colecția de cărți a reginei Christina a Suediei și astăzi se regăsește în Biblioteca Națională a Suediei din Stockholm.

Codexul conține manuale de botanică, întâmplări istorice, leacuri și descântece pentru anumite boli, lecții de spiritualitate, rețete medicinale și diverse incantații. Jumătate din manuscris constă în Vechiul şi Noul Testament, însă acestea, în loc să fie puse la un loc, sunt separate de traduceri latinești ale lui Josephus Flavius despre istoria evreilor (Antiquitates Iudaicae și De bello Iudaico).

Ultima mare lucrare din Codex este “Cronicile Boemiei” (1045 - 1125), prima istorie a Boemiei. În manuscris mai apar o serie de lucrări mici. Prima descrie pocăinţa pentru relele comise. A doua, după portretul Diavolului, este o lucrare destinată exorcizării. Ultima lucrare se numește “Calendarul” și conține o listă de sfinți, precum și zilele în care sunt comemorați aceștia.

Legenda mai spune că monahul ar fi fost cuprins ulterior de remuşcări şi ar fi implorat iertarea Sfintei Fecioare. Se spune că numeroasele scrieri din Codex legate de exorcizare, sunt încercările călugărului de a-și salva propriul suflet, însă pocăitul a murit înainte să fie izbăvit de pactul cu Satan. Interesant este şi faptul că în ciudat conținutului dubios, acest manuscris, una dintre minunile Evului Mediu, nu a fost niciodată condamnat de Inchiziție. De-a lungul timpului, Codex Gigas a fost studiat și a devenit sursă de inspirație pentru cei mai mulți reprezentanți ai clerului. Chiar și în ziua de astăzi, Vaticanul adoptă o poziție de toleranță fată de Biblia Diavolului, ca și cum ar fi vorba despre un manuscris religios important.