Un trăscău ordinar, din compuşi chimici, fără legătură cu strugurii e vândut pe piaţă în loc de vin. Dacă s-ar acciza, statul ar câştiga anual 230 milioane de euro.

Până în urmă cu o jumătate de secol, falsificarea vinului era simplă, se îndoia cu apă. Odată cu introducerea chimicalelor în in dustria vitivinicolă, metodele s-au perfecţionat, ajungându-se la performanţa de a se comercializa băuturi alcoolice cu aroma, gustul şi culoarea vinului, dar care nu are nimic în comun cu strugurii.

Celebrul falsificator şi traficant de vinuri Gheorghe Ştefănescu „Bachus”, condamnat la moarte şi executat la sfârşitul anilor ’70, ar crăpa de invidie, dacă ar mai trăi, aflând ce beau astăzi românii: „Băutură fermentată liniştit”! Pe scurt, BFL. Adică apă, alcool etilic, sirop de glucoză, îndulcitori şi aromatizanţi naturali sau sintetici.

Doi litri de astfel de cocârţ ordinar se vinde la butic sau în piaţă cu preţuri cuprinse între 5 şi 8 lei. Mai ieftin decât apa minerală. O bei pe loc şi mori acasă. Dacă mai ajungi.

Pastila de vin şi marmelada sunt doar legende

„Nici pe timpul lu’ Ştefănescu nu era neapărat o falsificare. Era vorba despre comerţ ilegal de vinuri, achiziţionate din diverse «vinalcooluri». Achiziţii duble pe care le cupaja, aromatiza şi dilua de la 11% volum la 10%. Era un plus de gestiune. Pe vremea aceea mai erau practici în fostele Întreprinderi ale Viei şi Vinului de a se achiziţiona de la populaţie, IAS-uri şi CAPuri struguri. Se refermenta vinul care, în loc să ajungă oţet, ajungea pe piaţă vin de masă”, explică Cornel Henorel Dicu, şeful Inspecţiei din Ministerul Agriculturii.

Liviu Grigorică, oenolog şi asistent universitar la Facultatea de Viticultură şi Vinificaţie la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti, desfiinţează miturile legate de alte metode celebre de falsificare ale vinului: „Pilulele şi pastilele de vin, vinul din paie şi surcele sau din marmeladă sunt legende. Pui pilula în apă şi iese vin. Păi, unde e alcoolul? Cu marmelada e un sâmbure de adevăr prost interpretat. Ori e vorba de vinuri prost îmbuteliate din care s-a evaporat alcoolul şi apa, rămânând «extractul vinului », ori de amestecul de magiun cu distilat sau vin folosit în zona Caucazului, în al II-lea Război Mondial, ca aliment. Dădea foarte multă energie muncitorilor. Astea au fost văzute de bunici, şi transmiterea orală le-a modificat”.

Substituirea identităţii vinului şi falsificarea compoziţiei

Acum, consumatorul de vin de masă are alte probleme, trei la număr. Substituirea identităţii vinului, falsificarea propriu-zisă şi concurenţa cu trăscăul numit BFL. Substituirea înseamnă prezentarea vinului sub altă identitate. „Adică, înlocuirea soiului sau a zonei de origine de pe etichetă. De exemplu, în locul unui Pinot Noir de «Dealu Mare» e un Merlot de Vrancea. E înşelăciune!”, explică Liviu Grigorică.

Acesta a predat tehnici de depistare a falsurilor studenţilor din Agronomie. „Falsificarea înseamnă orice adaos în compoziţie care îi modifică caracteristicile. E vorba despre apă, alcool, îndulcitori, coloranţi, acid citric sau glicerol pentru «corpolenţă»”, îl completează Henorel Dicu. Deşi recunoaşte că există multe cazuri de astfel de vinuri false, Dicu nu spune care sunt mari producători prinşi în flagrant: „E delicat, le-am afecta imaginea”.

„BFL-ul e o chimie care te poate băga în spital!”

Problema cea mai mare cu care se confruntă atât marii producători, cât şi consumatorii de vin de masă e prezenţa pe piaţă a BFL-urilor. Tehnic, „befeleul” înseamnă: „Băutură alcoolică fermentată, nedistilată, cu îndulcitori”.

„N-are nimic în comun cu vinul! E o chimie care te poate băga în spital!”, spune directorul Dicu. „Producătorii de BFL lucrează conform legilor. Au voie să producă aşa ceva. Deseori pun o etichetă care te duce cu gândul la vie sau vin. Sau pun denumiri ca: «La butoi», «Crâşmăriţa», «Hanul dintre vii», «Nouă boloboace», «Cetera» sau imprimă un butoi, un ciorchine ori o frunză de viţă care induce confuzie”, explică inspectorul.

„Sunt produse ieftine, de 6 lei PET-ul, care se adresează unor oameni cu o educaţie precară, care nu citesc lista de ingrediente. Befeliştii se bazează pe lipsa de instrucţie şi neatenţia cumpărătorilor. Culmea, în 2007, BFL nu era legal, dar, odată cu intrarea în UE, a devenit legal! Legislaţia permite, oamenii s-au adaptat, reacţia statului e lentă, iar reglementările sunt departe de a fi perfecte. Chiar dacă simbolurile vitivinicole nu mai sunt permise pe etichetă, unii le mai pun. Important e că produsul e ieftin, are alcool şi e peste tot!”, argumentează Liviu Grigorică.

Falsele vinuri reprezintă o piaţă de sute de milioane de euro

„Băutură fermentată cu acid citric, aromă, ciclamat de sodiu, aspartam, acesulfam K, zaharină, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu, azorubină, sulfoţi şi o sursă de fenilanină”, scrie pe eticheta BFL-ului la PET, de doi litri, „Cetera”, cumpărat cu opt lei, din piaţa Obor. Pe etichetă nu scrie vin, dar e tipărit, cu cuvântul „Demisec”. Ca imagine e un lăutar cu vioară. Q.E.D.

„BFL-ul nu e prezentat pe ambalaj ca produs alcoolic. De ani întregi, produsele alcoolice din materii prime agricole, exceptând strugurii, concurează vinul de masă al marilor podgorii. Avem 108 befelişti care produc 4,8 milioane de hectolitri pe an. Echivalentul producţiei anuale de vin! E o evaziune fiscală de 230 de milioane de euro, conform Notei 167/2009 a Ministerului Agriculturii, privitoare la „Poziţia Grupului de Lucru în Fundamentarea Ordinului 192/2009. De s-ar acciza cu media europeană de 67% s-ar colecta aceşti bani la buget. Azi, BFL-ul costă opt lei doi litri. Accizat astfel ar fi 13 lei, mai scump decât un vin cu denumire de origine controlată de 0,75 litri”, se revoltă Petrică Mocanu, directorul executiv al Organizaţiei Interprofesionale a Vitivinicultorilor (ONIV).

REACŢIE

Podgorenii sunt nemulţumiţi de legislaţie

„Sunt nemulţumit de legislaţia românească. În primul rând, de evaziunea fiscală. Atâta timp cât pe piaţă circulă produse BFL de peste 200 de milioane de euro, a căror provenienţă nu poate fi controlată, sectorul vitivinicol are de suferit! Vrem să introducem marcaje şi la vinurile cu indicaţie geografică pentru a avea un control mai bun”, spune Claudiu Necşulesu, proprietarul podgoriei Jidvei şi preşedinte al ONIV.

Directorul general de la Murfatlar, Cosmin Popescu, nu a vrut să comenteze nimic despre vinurile falsificate de pe piaţă.