Multe se pomeniseră în fotbal, dar totul părea să aibă, totuși, o limită. S-au răsculat însă islandezii și au întors totul cu susul în jos.
Nu se știe exact cum și de unde, grupurile de cercetătorii englezi n-au descoperit de ce, insula scăldată de apele reci ale Atlanticului de Nord și ale Oceanului Arctic a început să producă fotbal. Mai întâi, „pescarii” s-au calificat la Europeanul de anul trecut, după ce au câștigat o grupă preliminară cu Olanda, Cehia și Turcia. În Franța, islandezii au ajuns în fazele eliminatorii, au eliminat Anglia, în „optimi”, și au intrat definitiv în istoria fotbalului. O simplă întâmplare? Nicidecum. „Generația de Aur” a insularilor n-a avut timp să-și contemple statuile. Și-au răscolit iar nordicii fotbalul european până au ajuns la nivel mondial. Pentru că asta se va întâmpla în seara de 9 octombrie. La Reykjavik va fi frig, la fel ca peste tot în țară, iar vulcanul Eyjafjallajokull va clocoti mocnit. Naționala va juca un meci cu reprezentativa din Kosov, iar o victorie va pecetlui calificarea Islandei la Mondialul din Rusia, dintr-o grupă cu Turcia, Ucraina, Croația și Finlanda. Cum a ajuns o țară cu o populație de 330.000 de locuitori să fie reprezentată de o asemenea națională? Încă se analizează.
Cercetătorii englezi lucrează la studii aprofundate. E limpede faptul că ei nu îl au pe Răzvan Burleanu, dar federația e condusă de Guoni Bergsson, o legendă a fotbalului islandez, fost jucător la Tottenham și Bolton. Selecționer? Heimir Hallgrimsson. Până să preia naționala lucrase la IBV echipele feminine și masculine. Nimic pretențios. Islanda, țară falimentară economic în urmă cu câțiva ani, a înregistrat cel mai important progres în fotbal în ultimii 3-4 ani. Nu există un caz asemănător. Sigurdsson, Bjarnason, Sigurdsson sau Magnusson joacă un fotbal usturător. A simțit asta și Mircea Lucescu, din înaltul tribunei, împreună cu toată Turcia, după meciul câștigat de islandezi cu 3-0. Această entuziasmantă echipă atipică stilului nordic. Pentru că la insularii, unde nu-i cap, nu-i vai de picioare. Fotbaliștii momentului nu se bazează doar pe faze fixe și joc aerian. Ei știu să lovească și cu exteriorul și cu latul și cu șpițul, cunosc geometria terenului, desenează simplu și eficient și habar nu au de naivitățile balcanice. Și eu învățat șahul fotbalului pe terenuri înghețate și sintetice. „Decât să pierd, mai bine să câștig”, pare a fi motto-ul acestor jucători născuți dintr-un mediu semi-amator. Văzând naționala Islandei îți dai seama că fotbalul este simplu uneori, dar e complicat de mediocritatea solemnă a unora care vor ține telecomanda în brațe la Mondialul din Rusia.
Recomandările noastre
