„Beneficiile” dictaturii: Cum au ajuns românii “acolo unde altă dată ajungeau doar boierii”

Adam Popescu
25 aprilie 2010, 10:42

În 1963, România se scria cu literele epocii Dej şi era cu adevărat o “republică populară”. Deceniul luptelor pentru putere de la Bucureşti era departe, Gheorghe Gheorghiu Dej se pregătea să intre în istorie, iar muncitorimea cu carnet PMR începea să se bucure, în premieră, de “larga democraţie” instaurată de regimul popular. Litoralul românesc nu mai era destinaţia exclusivă a boierilor de altădată.

Un document din arhiva Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, scos în premieră la lumina de “Evenimentul zilei”, consemnează impresiile celor veniţi în vara lui 1963 pe litoralul Mării Negre să vadă “minunea” înfăptuită de corifeii comunismului. La începutul anilor ’60, graniţele distracţiilor estivale începuseră să se lărgească vizibil în România lui Dej, după ce primul deceniu al dictaturii de la Bucureşti se consumase la mijlocul luptei de clasă. Industrializarea forţată, represiunea Securităţii croite după model sovietic, flagelul colectivizării, toate deveniseră practic istorie într-o ţară care începea să se obişnuiască cu idealurile socialismului. Chiar dictatorul Dej, intrat pe ultima sută de metri a “domniei” sale, permitea relaxarea sistemului, pliindu-se cameleonic pe trendul anti-stalinist de la finalul anilo ’50. Documentul descoperit în arhive de EVZ descrie o bucăţică din povestea invizibilă a României comuniste şi explică, peste timp, o lume. Deşi importanța sa la scara istoriei dictaturii este minusculă, el recompune, strângând “impresiile oamenilor muncii din ţara noastră veniţi la odihnă pe litoral în vara anului 1963”, o parte din peisajul României lui Dej – una în care doar frivolitatea instituţională putea depăşi entuziasmul clasei muncitoare pentru „minunatele condiţii înfăptuite pe litoral”. O poveste de dragoste se înfiripă pe litoral Dacă mai era nevoie, un astfel de document explică, o dată în plus, că dictatura comunistă din România nu a fost un fenomen exterior poporului, ci o realitatea trăită şi sprijinită de români, oameni pentru care, la începutul anilor ’60, capacitatea totalitarismului de a produce schimbare socială reprezentase, de cele mai multe ori, o şansă. În 1963, comunismul oferea pe litoralul românesc peste 35.000 de locuri de cazare, nenumărate cantine, spaţii verzi şi o posibilitate de neimaginat cu două decenii în urmă: aproape 25.000 de turişti „răsfăţaţi” pentru fidelitatea lor faţă de partid şi pentru munca depusă. După toate datele, zecile de mii de români se simţeau răsplătiţi. Li se oferea, în sfârşit, recompensa mult promisă. Iată cum începe una dintre notele informative descoperite de EVZ: „În condicele de sugestii şi reclamaţii din Eforie Nord, Eforie Sud, Mangalia şi Techirghiol au fost făcute 2475 aprecieri de către oamenii muncii veniţi la odihnă. Un număr de 2296 sunt aprecieri pozitive, iar 180 sunt negative sau se referă la unele neajunsuri care mai există. Oamenii muncii îşi manifesta cu deosebită satisfacţie dragostea şi recunoştinţa faţă de minunatele condiţii create de partid şi guvern pentru a li se asigura odihnă cât mai plăcută, cât şi entuziasmul lor pentru realizările regimului nostru înfăptuite pe litoral”. VIITORUL LUMINOS E AICI „E înălţător să ştii că tu, un oarecare om al muncii, poţi beneficia de toate astea”

„Mulţumim partidului şi guvernului pentru grija ce o poartă oamenilor muncii, de a-şi petrece concediul de odihnă cât mai plăcut şi cu folos pentru reconfortarea puterii de muncă”, Ion şi Ecaterina Furist, muncitori la CFR Bucureşti
„Suntem satisfăcuţi sufleteşte de frumoasa staţiune Eforie Sud şi de măreţele realizări înfăptuite de regimul democrat popular pe întreg cuprinsul litoralului, mulţumim partidului şi guvernului nostru drag, precum şi tov. Gheorghe Gheorghiu Dej personal”, Aurel Anghel, muncitor la Rafinăria III Teleajen
„Am rămas surprinsă de înalta măestrie arhitectonică încimentată în construcţiile moderne ale întregului litoral, fapt pentru care simt obligaţia de a mulţumi partidului meu drag şi guvernului RPR în frunte cu tov. Gheorghe Gheorghiu Dej”, Olga Mihailov, salariată la Oficiul PTTR Buhuşi
„Surpriza cea mai mare din viaţa mea şi în special cea mai plăcută mi-a fost oferită de construcţiile ridicate în toate staţiunile de pe litoral, fapt pentru care simt obligaţia de a mă alătura opiniei generale în sensul de a mulţumi regimului nostru democrat popular, realizatorul tuturor năzuinţelor poporului muncitor”, Ivan Zaporoniuc, muncitor la Baza nr. 4 Braşov
„Vizitând litoralul am rămas uimit de cele ce partidul nostru a realizat în aceşti ani de adevărată muncă. Mulţumesc partidului care ne-a dat o viaţă frumoasă şi plină de bucurii. Cinste celor ce s-au gândit la noi”, Ion Alexandrescu, elev la Şcoala eletrotehnică Petroşani
„Aduc mulţumirile mele partidului şi mă reîntorc în câmpul munii cu forţe noi şi cu multă tragere de inimă pentru îndeplinirea planului”, Gheorghe Herman, maistru la Rafinăria Brazi
„Aduc mulţumirile mele partidului pentru grija ce o poartă oamenilor muncii, trimiţându-i după un an de muncă să se odihnească acolo unde altă dată mergeau boierii”, Efrimie Abagiu, şef electrician la ILL Titu
„Aduc mulţumiri conducerii pentru modul în care a reuşit să asigure tuturor oamenilor muncii veniţi la tratament cele mai bune condiţii de hrană şi cazare”, Remus Giurgiu, muncitor la Combinatul Siderurgic Hunedoara
„Am fost trimis la această staţiune pentru a mă bucura de grija ce ne-o poartă partidul. Am servit masa la Cantina nr.1 unde ţin să mulţumesc atât personalului cât şi conducerii pentru felul cum am fost serviţi”, Gheorghe Niculescu, muncitor la Furnalul Hunedoara
„Am petrecut prin grija părintească a partidului nostru concediul de odihnă în această minunată staţiune unde ne-a impresionat totul”, Gheorghe Jipa din Băicoi

Să înțelegi, să simți “primirea tovărășească”

„Suntem încântaţi şi nu găsim cuvinte de laudă pentru atenţia cu care am fost înconjuraţi de către personalul de serviciu, care prin felul lui atent, curat şi prietenos ne-a făcut să ne simţim ca şi acasă”, Aurel Popa, muncitor la Întreprinderea de gaz metan din Mediaş
„Aflându-mă la odihnă împreună cu soţia mea am fost plăcut impresionaţi de eleganța blocului D şi de primirea făcută. Cuvinte de laudă pot să aduc despre mesele servite la cantină, despre calitatea lor, precum şi despre curăţenia exemplară. De asemeni, am fost impresionaţi de eleganţa şi simetria blocurilor de pe faleză şi de frumuseţea părculeţelor şi spaţiilor verzi”, Virgil Munteanu, Bocşa Română
„Am fost primit cu urări de bun venit exprimate cu mult suflet. Nu doresc decât ca toţi tovarăşii care vor fi cazaţi aici să înţeleagă şi să simtă că o primire tovărăşească face să te simţi ca la tine casă. Mulţumesc partidului şi guvernului meu drag care ne-a creat condiţii de viaţă omeneşti atât în exerciţiul muncii profesionale cât şi acolo unde ne petrecem concediul meritat de odihnă”, Alexandru Asmanov, muncitor la Dunărea Galaţi
„Părăsind staţiunea Techirghiol, întremaţi sufleteşte şi trupeşte ducem cu noi amintirea întregului personal ce deserveşte cantina nr. 2 în condiţii excepţional de bune. Atitudinea blândă şi înţelegătoare a personalului face de neuitat aceste amintiri. Mulţumim din inimă PMR!”, Marian Iovache, profesor în Vânju Mare
„Pentru prima oară la mare! Pentru prima oară sub razele argintii mult mai puternice decât cele pe care le cunoaştem noi cei de la munte! E minunat. E înălţător să ştii că tu, un oarecare om al muncii, poţi beneficia de toate astea, o plajă însorită, o mare primitoare, un pat curat. Atâta lume, atâtea fețe înveselite de plăcere, atâta voioşie. Aici se vede rolul important ce-l are activistul cultural. El e cel ce contribuie în mare măsură la toate astea. Ei bine, omul sfinţeşte locul. Şi omul a fost bine găsit”, Victor Gal, muncitor la Independența Sibiu
„Vă mulţumesc, dragi tovarăşi!”, Constantin Pavelescu, telegrafist la Oficiul PTTR Drăgăşani

„Oamenii muncii au făcut şi o serie de observaţii: se cere să se pună mai multe bănci în staţiune la Eforie Nord, altele se referă la zgomotul autovehiculelor pe strada principală, se aşteaptă prea mult la servirea mesei, iar în unele cazuri carnea este prea grasă. La Eforie Sud mai sunt încă vile rămase de pe vremea burgheziei – multe reclamaţii ne semnalează faptul că acestea nu se ridică la nivelul de confort al construcţiilor noi. Reclamaţiile din reţeaua comercială se referă la faptul că nu se găseşte salam de iarnă, că se fac deserviri preferenţiale, că uneori se încasează doi lei pe ţapul de bere în loc de 1.8 lei”, informare către Biroul Politic al CC al PMR din 31.12.1963 IMPRESII DESPRE LITORAL, VIA DANEMARCA Săptămâna trecută, EVZ v-a prezentat un alt document tragi-comic din arhivele CC al PCR. O scrisoare redactată cu mânie proletară de Ella Larsen, o daneză care vizitase staţiunea Mamaia din Constanţa, ajungea în octombrie 1972 pe masa principalelor instituţii de la Bucureşti, după ce, în prealabil, adusese în atenţia lui Nicolae Ceauşescu problemele stringente cu care se confrunta litoralul românesc. Printr-o simplă rezoluţie a dictatorului de la București – “Să se ia măsurile necesare” – scrisoarea Ellei Larsen devenea în mai puțin de un an de zile literă de lege în România. Puteți citi aici despre dilemele hamletiene ale unui turist străin în România lui Ceaușescu – “Scrisori din Danemerca pentru dictatorul de la București: Ceva e putred în România”.