Un reportaj realizat de publicația lituaniană LRT.

LRT a reușit să obțină identitatea lui Pavel Daroșka grație altor surse din Belarus. Anumite detalii din povestea sa, deși nu toate, au fost de asemenea confirmate și din alte surse și sunt considerate veridice. LRT nu vede prin urmare nici un motiv de a se îndoi de autenticitatea celor descrise mai jos.

Într-o discuție cu LRT, inginerul electrician de 32 de ani, din Minsk, povestește că plecase împreună cu trei prieteni. Au mâncat împreună, iar cina s-a cam lungit.

Apoi, în dreptul centrului comercial Riga, au fost opriți de un reprezentant înarmat al forțelor de ordine. În acea seară, izbucniseră confruntări violente în vecinătate.

„Chiar și atunci când poliția ne-a culcat la pământ, chiar când a început să urle la noi și să ne înjure, nu credeam că situația s-ar putea agrava mai mult de atât.”

„Însă, când polițiștii ne-au forțat să ne ridicăm și ne-au dus în duba lor cu mâinile încătușate la spate și cu capul aplecat, mi-am dat seama că lucrurile putea deveni și mai grave.”

„Oamenii erau înghesuiți: o grămadă de brațe, picioare, capete și trupuri în duba de poliție. Fuseseră aruncați acolo, unii aveau brațele răsucite, alții nu fuseseră încătușați. Eram unii peste alții; unii erau deasupra, alții dedesubt. Cei care erau dedesubt nu aveau aer. O persoană a făcut chiar o criză de epilepsie.”

„Când ai mâinile încătușate la spate și ești bulucit de toți acei oameni, este foarte greu să te menții în picioare.”

La scurt timp după aceea, Pavel a fost dus la un autobuz de linie care fusese rechiziționat de forțele de ordine pentru a transporta prizonieri.

Aici, au fost stâlciți în bătaie:

„Ne-au lovit în mai multe rânduri cu pulanele pentru a ne scula mai repede. În timp ce urcam în mașină, am fost întâmpinați de un grup de polițiști din forțele anti-revoltă (OMON) și am fost bătuți din nou.”

În timp ce urcau într-o a doua dubă, au fost din nou trecuți printr-o ploaie de lovituri.

În fine, Pavel a ajuns la o a treia mașină, o dubă cu o suprafață de abia un metru pătrat, în care se aflau unsprezece oameni.

Dat fiind că ceilalți prizonieri nu erau încătușați, ei l-au putut ajuta să-și sune prietena pentru a o informa ce s-a petrecut.

„Eram ca niște animale la abator. Ploua cu lovituri. Când unul dintre noi cerea puțină apă sau aer proaspăt sau când altul încerca să întrebe «de ce?» sau când altul implora să nu ne mai lovească, loviturile erau și mai puternice”, relatează Daroșka.

„Ne-au dus într-un lagăr pentru prizonieri. În timp ce coboram din dubă, agenții OMON ne așteptau. Formau un culoar lung de treizeci de metri. Loviturile de pulan au părut că durează o eternitate. Erau fără milă. Când le-am strigat «nu peste cap!» am primit două lovituri peste față.”

Aceste două lovituri l-au adus mai târziu la urgență, într-un spital din Minsk. I s-au diagnosticat „leziuni la cap și la creier”.

După ce au ieșit din dubă, prizonierii au fost obligați să îngenuncheze lângă o barieră.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE