Despre sănătatea românilor și sistemului medical, despre fumători și creșterea salarială a medicilor, dar și multe alte subiecte fierbinți, am discutat cu Dr. Beatrice Mahler-Boca, medic primar pneumolog și manager a Institutului de Pneumofi ziologie „Marius Nasta” din București. Deci, una dintre cele mai avizate persoane care să dea răspunsuri în acest sens

 

– EVZ: De cât timp sunteți manager la Nasta?

– Beatrice Mahler-Boca: De un an.

 

– Cum a decurs ascensiunea până în acest vârf?

 – Am vrut să învâț pneumologie la „Marius Nasta”. În urmă cu 14 ani am venit aici ca medic rezident, din Oradea. După care am rămas în București, medic în cadrul Institutului. Anul trecut, în aprilie, am acceptat poziția de director medical și în decembrie 2018, cea de manager.

 

– În momentul în care a venit această numire, ce proiecte v-au venit în gând? Ce ați fi vrut să schimbați în acel moment sau poate ați și reușit să schimbați?

– În primul rând, institutul Marius Nasta nu avea Computer Tomograf (CT). Existau servicii externalizate. Era trimis pacientul la un CT pe un contract de furnizări servicii. Nu exista și mi s-a părut un mare minus al institutului. Adică, mi s-a părut important să avem un serviciu de imagistică mai bine pus la punct și asta a fost una dintre priorități. Acum computerul este montat și funcționează din iulie 2018. El a venit printr-un proiect al Ministerului Sănătății cu Banca Mondială și, pentru că am vrut să completez diagnosticul imagistic și pentru că ecografia toracică este tot mai bine poziționată în Europa, am achiziționat și un aparat de ecografie care ne ajută în diagnosticul patologiei pleurale.

 

– Câți oameni se adresează Institutului Marius Nasta?

– Pe an, avem 35.000 de pacienți internați. 60 la sută din ei sunt din țin țară, iar 40 la sută, din Capitală. Avem în jur de 60 de mii de consulturi în fiecare an.

 

– Unde vă duc cu gândul cifrele acestea?

– Avem un aer foarte poluat, în primul rând.

 

– Cum stați cu personalul? Sunt suficienți medici?

-Institutul Marius Nasta are o mare calitate: personalul medical. Și omul alege Marius Nasta în primul rând pentru asta. Pentru că celelalte lucruri trebuiesc îmbunătățite toate. Dar, nu, nu sunt suficienți. Avem un deficit de 30 la sută la medici.

 

-Aveți fondurile necesare și deschiderea posturilor să mai angajați medici?

-Numărul de medici de pe organigramă trebuie completat. Anul trecut am avut o ședință cu șefii de secție în care am încercat să facem o reorganizare a structurii de personal pentru că nevoile se schimbă odată cu timpul. Patologia treptat, treptat se transferă de la una destinată pacientului cu tuberculoză către o patologie pneumologică și care necesită diversificarea metodelor de diagnostic. E tot mai prezent diagnosticul de sindrom de apnee, tot mai mulți specialiști îmbrățișează această competență și atunci adresabilitatea serviciilor către servicii medicale crește…

 

– Acest sindrom de apnee este din ce în ce mai des menționat în jurul nostru. Este o situație gravă, e un diagnostic grav sau poate fi grav?

– E un diagnostic grav atunci când el nu este tratat, dar dacă beneficiază de tratament este o afecțiune cu care se poate trăi și care poate fi ținută sub control. Este o consecință a unei alimentații, de cele mai multe ori, defectuoase, care a adus creșterea indicelui de masă corporală.

 

– În calitate de manager, cum vedeți marea schimbare a creșterilor salariale? Se simte? Vin medicii mai fericiți la muncă?

– Este adevărat că e important să ai confort financiar și să nu te gândești dacă îți ajung banii să îți plătești un congres la care taxa e de 600 de euro, iar înainte un medic nu câștiga 600 de euro într-o lună. Pe de altă parte, obiceiurile care sunt împământenite, și am văzut că ați scris despre subiect, se vor eradica foarte greu. E obiceiul persoanelor, nu doar al medicilor. Totodată, pentru un medic nu ajunge doar să fie plătit. Trebuie să-i creezi și condiții. De asta mi-ar plăcea să am o secție de oncologie dotată și cu un centru de radioterapie, pentru că astfel am avea un nucleu, o echipă disciplinatră la standard înalt. Pneumologul, care, nu doar că pune diagnosticul, ci evaluează cazul între curele de citostatice, un chirurg toracic care poate să intervină în timp util, un radioterapeut care să lucreze în strânsă legătură cu aceștia…. Am fi toți aici, am discuta des și eficient evoluția pacienților.

 

– Acum este sezonul în care se acutizează bolile respiratorii. Cum e la Marius Nasta.

– E plin. Abia avem câte un pat în care să punem pacienți.

 

-Când se mai liniștește?

 – Toată iarna este așa. Și acum se internează și foarte mulți pacienții care nu au unde să stea, cazuri sociale…

 

-Este o altă problemă pe care am mai adus-o în discuție și cu alți manageri și pe la primării. Ce facem cu oamenii ăștia?

– Dezvoltarea unui serviciu social în cadrul primăriilor este o nevoie reală. Acești oameni au nevoie de sprijinul statului, iar spitalul le poate asigura confort pentru un timp foarte scurt. Mai rău, acel pat ocupat ar trebui să fie destinat bolnavilor.

 

Fumatul. „Dependenții nu sunt de condamnat!”

 

– Pe lângă obezitate, ce alți factori afectează sănătatea pulmonară a românilor?

– Fumatul!

 

– Mai sunt în România atât de mulți fumători cum erau înainte să se înăsprească legea?

– Încă se fumează! Avem centrul pentru tratarea fumătorilor, care-i așteaptă pe cei care vor să renunțe la acest viciu în fiecare miercuri, la 15.30, la ședința de consiliere. Sunt grupuri, ședințe cu pacienții care nu neapărat vor să se lase de fumat, dar care pot să afle informații utile, în special dacă și-ar dori la un moment dat în viață să renunțe. Acolo află de unde să înceapă procesul și cum, pentru că trebuie să ai acces la informații, să cunoști aceste lucruri… E o luptă pe care o faci individual cu un viciu, trebuie să fii ajutat. Și nu doar cu medicamente.

 

– Sunt de condamnat sau de blamat fumătorii care nu se pot lăsa?

– Nici într-un caz. Este o dependență, iar orice om care are o dependență trebuie ajutat.

 

– Se spune, mai cu perdea, că fumătorii care ajung să sufere de cancer pulmonar și-au făcut-o cu mâna lor… Așa văd medicii problema?

– În urmă cu zece ani, cărțile indicau predominanța cancerului legat de fumat. Sunt mai multe tipuri histopatologice de tumori. Tumorile secundare fumatuluii sunt tumorile epidermoide. Celelalte tumori erau mult mai rare. În ultimii ani, proporția s-a schimbat. Cancerul fumătorului, epidermoidul, este mai rar.

 

– Care sunt principalele diferențe între aceste tipuri?

– Cancerul epidermoid are durată de viață de la diagnostic mai lungă. E un cancer cu evoluție mai lentă, un cancer care, de cele mai multe ori, dacă este despistat în fază incipientă, poate fi eradicat pe cale chirurgicală. În timp ce adenocarcinomul, care nu e provocat de fumat, este un cancer care are o evoluție mult mai agresivă, răspunde la tratament oncologic, dar de foarte puține ori poate fi eradicat chirurgical.

 

– Ce mai puteți să-mi spuneți despre adenocarcinomul pulmonar?

– Un tip histopatologic aparte, care beneficiază, pentru o nișă foarte mică, de tratament extrem de bun care crește durata de supraviețuire și ameliorează spectaculos simptomatologia… Societatea Europeană de Boli Respiratorii atrage atenția asupra modului în care ne alimentăm, deoarecere mâncarea nesănătoasă poate să producă boli pulmonare.

 

– Există medicație antifumat?

– Sigur că da. Dar trebuie explicat faptul că fumatul este o boală, care are efecte secundare inflamatorii și care duce la bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), pentru că BPOC-ul, prin definiție ca mecanism fiziopatplogic, este o inflamație cronică, inițial, a plămânului și, ulterior, sistemică. Există un studiu din 2010 în care s-au comparat cu un pacient oncologic, un fumător sănătos, un fumător care are BPOC, o persoană care nu a fumat și o persoană care nu mai fumează, deci un fost fumător. Surprinzător a fost să se constate că pacientul fumător sănătos avea un profil inflamator similar cu a pacientului cu tumoră. Deci eu cred că în momentul în care te lași de fumat, nu poți să ai decât beneficii. Cel mai vizibil efect la o femeie, atunci când se lasă de fumat, este aspectul mult mai frumos al tenului.ț

 

 – Ține fumatul de foame, fals sau adevărat?

– Știți de ce ține fumatul de foame? Pentru că în momentul în care se produce relaxare intervine parasimpaticul și blochează tot ceea ce înseamnă apărare și inhibă niște reacții normale ale corpului.

 

– În mod realist, stând într-un oraș cu poluare, chiar dacă nu suntem fumători, putem face ceva extra ca să ne ferim de cancerul pulmonar?

– Nu am un răspuns pentru această întrebare. Cea mai bună soluție este prevenția. Nu putem să ne mutăm din București, trebuie să trăim aici, dar trebuie să evităm ceea ce putem adică fumatul și orice agresiune suplimentară pe care ne-o facem singuri. Și mare atenție la alimentație! Organizația Mondială a Sănătății a avertizat încă din 2016, că există o legătură între hrana procesată și cancerul pulmonar. Atenție la nitriți, la substanțele cu care sunt stropite legumele și la preparatele de carne, mezeluri… Nu putem să ne excludem din lumea asta. Trebuie să trăim în ea. Dar trebuie să găsim echilibru în acest dezechilibru.

 

– Credeți că ar fi util să avem din nou în școli acele ore de igienă pentru copii, să învețe să se spele, să se protejeze mai mult și să își curețe alimentele corect?

– Eu cred că nu orele în școală…

 

– Educația de acasă?

– Nu, nu, trebuie făcute campanii de conștientizare și de mobilizare a copiilor care să nu fie sub forma unor ore în care copilul vine la școală, i se predă, stă în băncuță. Lucrurile astea, ca să fie asimilitate de către copil, trebuie să vină prin joc. Prin activități. Prin săptămâna altfel, să facem campanii, concursul mâinilor curate, ceva de genul ăsta. Trebuie adus copilul către starea de sănătate printr-o activitate care să-l bucure pentru că așa se va amprenta pe memoria lui. Institutul de Sănătate Publică cred că este cel care trebuie să demareze astfel de campanii și eu sunt convinsă că Ministerul Educației va acorda tot sprijinul.

 

– Care sunt semnalele de alarmă care spun că trebuie să ne adresăm pneumologului?

– Tusea, scăderea în greutate, transpirațiile nocturne, starea de oboseală inexplicabilă! Dacă ținem minte astea patru, e foarte bine.

 

 

Tratament imunologic pentru cancer, la Marius Nasta

– Este cancerul pulmonar mai vindecabil astăzi decât era acum zece ani?

– Dumneavoastră mă întrebați dacă se poate trăi după ce ai fost o dată diagnosticat cu cancer pulmonar și cât și cum și… (tace îndelung). De cancerul pulmonar se moare. Nu se trăiește. Prelungim supraviețuirea, dar nu viața foarte mult. În cancerul pulmonar sunt excepții cazurile care ajung la cinci ani și ne lăudăm cu ele la congrese. Cine trăiește încă cinci ani este… Eu am avut un singur pacient.

 

– Vizavi de tratament, există acum imunoterapie. A luat și Nobelul în 2018. Se face tratament imunologic aici?

– Da, se face. Avem puțini pacienți în acest moment. Noi avem o secție foarte mică de oncologie. Mai puțin de zece la sută din pacienții diagnosticați în institutul Marius Nasta rămân să fie tratați aici. Eu ca manager simt nevoia extinderii acestei laturi de diagnostic și tratament pentru că aș vedea foarte bine o secție de oncologie mai mare. Nasta poate să facă în acest moment diagnostic de înaltă performanță, diagnostic chirurgical și tratament chirurgical toracic cu profesioniști foarte bine pregătiți, dar, cum spuneam, lipsește partea de radioterapie, tratament oncologic specializat pe cancerul pulmonar. Avem un singur medic oncolog.

 

Spitalul nu are intabulare

– Investiți într-un spital la standarde europene?

– Am depus proiectul pentru reabilitare termică la Lacul Bucura la copii…

 

– Câte paturi sunt acolo?

-O sută de paturi…

 

– Care sunt bolile cele mai des întâlnite la copilași?

– Noi avem foarte multe paturi de tuberculoză.

 

-Aveți nosocomiale?

-Da, avem. Avem contract cu DSP-ul pentru controale de calitate, dar avem și infecții nosocomiale care sunt declarate

 

– Și cum poate lupta sistemul sanitar împotriva acestora?

– Institutul Marius Nasta are nevoie de renovare completă. Noi suntem în subordinea Ministerului Sănătății… Așteptăm răspunsuri.

 

– Ar putea fi în discuție și relocarea Institutului?

– Nu cred că este cazul. Avem spațiu suficient unde să ne dezvoltăm, dar avem nevoie de bani să reamenajăm.

 

– S-a făcut vreodată un proiect în acest sens pe hârtie?

-Institutul Marius Nasta are mai multe sedii. Pentru Sectia de Pneumoftiziologie Copii din Strada Lacul Bucura avem proiectul de reabilitare termică început, trebuie să avem și proiect pentru amenajare… Sper să găsesc o soluție și pentru asta. Am câteva idei, dar am zis să începem cu exteriorul și vedem pe urmă și cum amenajăm în interior… Este un proiect european, am trecut de prima fază de avizare, să sperăm că trecem și de celelate. Pentru Pavilionul Zerlendi unde este nevoie de intervenție rapidă, am depus proiectul la Compania Națională pentru Investiții. Să vedem dacă o să primim aviz favorabil. Dacă nu, o să mergem în altă parte, o să batem la alte uși, iar pentru Șoseaua Viilor, sunt în momentul în care trebuie să fac „certificat de naștere”. De intabulare. Suntem în proces pentru intabularea terenului..

 

– Dar nu s-a făcut? De ce?

– Nu. Întrebați foștii manageri de ce… Eu în acest moment nu pot avea servicii de alimentație, nu pot să-și cumpere pacienții o cafea, nu pot să-și cumpere un ziar, pentru că nu poți să închiriezi spații pentru alte servicii decât dacă sunt proprietar. Statul român de fapt este proprietar și are Institutul Marius Nasta drept de folosință. Dar am demarat procesul, este la tribunal. Acesta este motivul pentru care nu am putut depune un proiecte de investiții pentru sediul din Viilor.

 

Tuberculoza. „Urmează lansarea unui vaccin revoluționar!”

– Cam cât stă internat în spital un copil cu tuberculoză?

– Depinde de câte reacții adverse are la tratament, depinde de ce condiții are acasă, în mod normal, dacă e un copil căruia i se aplică tratamentul acasă și are familia suportivă, el nu stă foarte mult în spital, dar dacă și părinții sunt internați și ei cu tuberculoză, dacă are și niște condiții mai puțin bune acasă, e de preferat să-i asigurăm partea asta de asistență și de certitudine a tratamentul.

 

– Cum luptăm cu Tuberculoza?

– Până în 2025, la New York, s-a stabilit ca strategie mondială, că va fi pus pe piață un nou vaccin. Și ăsta este un lucru minunat pe care eu îl aștept.

 

– Cum poți să pui o limită de timp pe crearea unui vaccin?

– Poți să pui o limită de timp și vă spun de ce. Înseamnă că este deja creat, fiecare medicament ca să ajungă pe piață trebuie să treacă prin niște stadii. Stadiul 1, 2 și 3. În stadiul unu se face testarea pe indivizi sănătoși. În stadiul doi se face testarea pe pacienți bolnavi. În stadul trei, deja se știe că medicamentul respectiv este sigur pentru pacient, poate să fie administrat, dar pentru a avea niște certificări de eficiență, e nevoie de un număr foarte mare de pacienți ca să facă acea testare. Toate reacțiile adverse pe care le are orice pacient în perioada în care i se administrează medicamentul respectiv vor fi trecute pe prospect. Știți că sunt prospectele acelea kilometrice. Și dacă un pacient a vărsat, simptomul este trecut acolo ca și reacție adversă dacă medicul care a tratat acel pacient consideră că e din cauza medicamentului. De aceea se poate da o limită de timp.

 

– Într-o vreme erau foarte mulți copii diagnosticați cu astm. A fost un exces de zel al anilor 2000?

 – Eu sunt pneumolog, nu sunt pediatru. Nu ar fi corect să vorbesc despre problemele copilului. Ce pot să vă spun însă este că dezvoltarea plămânului până la șapte ani este continuă. Și atunci orice răspuns la infecție, la noxele exterioare, va fi din partea unui organ care se dezvoltă. Și va fi altfel. Copilul îți face bronșiolită, infecție respiratorie… De aceea trebuie să fie văzut de pneumologul pediatru, care tratează copilul și nu adultul. Această specializare s-a creat abia acum la rezidențiat. Anul trecut.