Opinii EVZ
Bătălia pentru Siria: Rusia înfruntă SUA şi interesele Occidentale sprijinindu-l pe Al Assad | PULSUL PLANETEI
Bătălia pentru Siria: Rusia înfruntă SUA şi interesele Occidentale sprijinindu-l pe Al Assad Situaţia din Siria a intrat într-o zodie neagră după ce Rusia şi trupele lui Al Assad au refuzat orice tip de încetare a focului şi au lansat ofensive pe toate fronturile împotriva opoziţiei siriene.
În timp ce-şi acoperă operaţiunile sub haina combaterii acţiunilor teroriste ale Daesh, autointitulată Stat Islamic, Rusia încearcă să obţină o poziţie cât mai avantajoasă pentru Al Assad şi pentru propriile interese militare în Estul Mediteranei, în perspectiva viitoarelor negocieri de pace.
Practic, Rusia a declarat drept organizaţii teroriste mai toate grupările de opoziţie şi, sub acest imbold, bombardează poziţiile şi ale Frontului Fatah Al Sham, fostul Jabat al Nusra, detaşat de Al Qaeda, dar şi numeroase alte grupări de opoziţie susţinute de SUA, aliaţii săi occidentali, statele Golfului sau Turcia. De pe asemenea poziţii, Moscova acuză SUA că „susţine teroriştii” în Siria. De altfel baza de încredere este profund zdruncinată după ce ultimatul american către Rusia de a nu mai bombarda opoziţia siriană, de a opri confruntările şi de a determina revenirea la masa negocierilor, de a nu mai forţa ocuparea Alepului – oraş divizat între cartiere controlate de forţele lui Bashar al Assad şi de opoziţie – a fost ignorat, deși vorbim despre o ieşire convenită de toate părţile, la masa verde, pentru încheierea şi soluţionarea conflictului. Rusia vrea însă cât mai mult, nu numai ceea ce ar putea câştiga pentru Al Assad pe baza treimii de teritoriu pe care îl controlează, dar în aşa-numita “Sirie utilă”, de pe malurile Mediteranei.
Neîncrederea este majoră între SUA şi Rusia şi ea se traduce în mod constant în acuzaţii şi în acţiuni de subminare pe teren a forţelor susţinute de cealaltă parte. Este şi motivul pentru care, la o ultimă intervenţie pe această temă, săptămâna trecută, Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat că nu are încredere în Rusia că va coopera militar în Siria cu SUA, dar că această propunere trebuie testată, acest lucru concomitent cu o critică puternică a Rusiei care îl susţine pe Bashar al Assad şi sprijină cu atacuri de aviaţie şi suport de foc ofensiva împotriva opoziţiei şi bombardarea acesteia, în timp ce continuă şi bombardamentele în zonele puternic populate precum în Alep. De altfel Washingtonul şi Moscova se acuză reciproc, periodic, pentru bombardarea şi uciderea civililor în atacuri, mai nou, comunică faptul că cealaltă parte a utilizat arme chimice, în special clorită.
Replica Moscovei la acuzaţiile susţinute de probe venite din partea americană au venit din partea MAE rus prin Serghei Riabkov, secretar de stat, cel care a acuzat SUA că „nu se comportă onest şi responsabil” în restabilirea încrederii faţă de Rusia. Riabkov reproşează SUA că „nu tratează Rusia drept partener” şi că „nu discută cu Moscova de pe picior de egalitate”.
Schimbul de replici arată foarte clar conturarea unui alt front în Siria, unul strategic şi geopolitic, de data aceasta, dezvoltat pe relaţia Rusia-SUA, Rusia-Occident, în afara celor deja consacrate: suniţi-şiiţi/allawiţi, anti-Daesh-autointitulată Stat Islamic, forţele Al Assad versus opoziţia siriană, la care se adaugă atacurile punctuale ale Israelului împotriva Hezbollah şi a transferurilor de arme din Siria. Şi peste toate, rivalitatea este accentuată de poziţionările în baze strategice, tentativa rusă de a corupe kurzii şi de a-i scoate din siajul SUA, bătălia pentru susţinerea sau deturnarea Turciei, toate pe poziţii directe de rivalitate, determinate de coaliţia pro-şiită a Rusiei – alături de Iran, şi miliţiile şiite, de allawiţii sirieni, de Hezbollahul libanez - împotriva suniţilor, coaliţie alternativă la coaliţia anti-Stat Islamic creată de SUA, statele occidentale, statele din Golf(sunite) şi Turcia.
Maxima complicaţie din Siria mai este agrementată de acel A2AD – Anti acces Area Denial, zonă de interdicţie de acces la nivel aerian, creată de Rusia în Estul Mediteranei, în regiunea Al Latakia, dar şi de o zonă de interdicţie a accesului la nivel maritim în aceeaşi zonă din Estul Mediteranei. Zona de interdicţie permite blocarea oricăror transporturi de gaz de la câmpurile recent descoperite în Estul Mediteranei – Israel, Liban, Cipru, Egipt – către Europa, imposibile fără a trece prin noua zonă de interdicţie unilaterală, aflată sub control rus.
Recomandările noastre
