Chiar dacă acest câine a murit în misiune, a fost demonstrat că era posibilă călătoria spațială pentru creaturile vii. Pe 14 septembrie 1959, sonda spațială sovietică Luna II a fost primul obiect creat de om care a aterizat pe lună.

Câștigarea Cursei Spațiale

Pe 12 aprilie 1961, Uniunea Sovietică a arătat lumii că este liderul global în tehnologia spațială, lansând cosmonautul Yuri Gagarin pe orbită, unde a rămas timp de 108 minute, înainte de a reintra în atmosfera pământului.

Statele Unite nu au stat deoparte și și-au lansat propriul satelit la mai puțin de patru luni de la lansarea făcută de Uniunea Sovietică. Primul astronaut american din spațiu, Alan Shepard, l-a urmat pe Gagarin la mai puțin de o lună de zile. În iulie 1969, Neil Armstrong și Buzz Aldrin au aterizat triumfător pe lună.

În urma acestei victorii, sovieticii și-au intensificat preocupările asupra programului american Manned Orbital Laboratory (MOL), care a fost conceput pentru o stație spațială timpurie, de la care echipajele puteau supraveghea orbita. Ca răspuns la programul MOL, sovieticii au investit fonduri în Almaz, care a fost propriul proiect al unei stații spațiale timpurii. Ascuns în spatele unui efort orientat către public, programul a cerut o serie de stații spațiale militare pe orbita din jurul pământului, fiecare fiind capabil să-și desfășoare propria recunoaștere la mare altitudine.

Cu toate că americanii și-au anulat proiectul în 1969, sovieticii nu s-au înșelat că acesta ar fi fost o amenințare. Pe coridoarele Pentagonului erau explorate o serie de planuri și strategii care să le permită americanilor să spioneze, să captureze sau să distrugă sateliții sovietici.

Un singur tun tras

Având în vedere acest lucru, Uniunea Sovietică a decis să-și echipeze stațiile spațiale pentru a lupta cu oricine. Astfel, s-a dezvoltat primul tun spațial din lume, care urma să fie montat într-o poziție fixă pe abdomenul stațiilor spațiale Almaz, forțând operatorii să deplaseze întreaga stație pentru a se orienta către o țintă.

Cu toate că agențiile de informații americane erau conștiente de planul sovietic de a lansa stații spațiale militare, nu erau sigure de ce avea să urmeze. În secret, Uniunea Sovietică a tras un foc de testare pe 24 ianuarie 1975, pe orbita deasupra pământului. În acel moment nu exista vreun echipaj la bord, iar rezultatele testului au rămas clasificate până în prezent.

Orice filmare care ar fi putut exista cu tragerea, a fost pierdută atunci când platforma Salyut 3 a ars la reintrarea în atmosfera terestră. Când Uniunea Sovietică a proiectat o stație spațială modernizată pentru lansările viitoare, au eliminat tunurile în favoarea rachetelor interceptoare, dar programul a fost anulat înainte ca astfel de arme să ajungă pe orbită, a spus National Interest.