Bătălia nu va mai avea loc

Bătălia nu va mai avea locSursa: Arhiva EVZ

Înspăimântarea burjuilor. Spaima, frica se vând bine! De aceea, e greu să înoți contra curentului. Când întreaga lume era înspăimântată de ”trenul nuclear”, eu scriam că totul e un fake: niciodată armele nucleare tactice rusești nu se transportă în raionul de lansare pe cale feroviară.

Întotdeauna se folosește calea rutieră. Iar când tot mapamondul tremura de frica ”torpilei Poseidon”, eu arătam că știrea e un fals: dezgroparea unui proiect trimis la arhivă prin Hotărârea Consiliului de Miniștri al URSS nr.588-364 din 26 martie 1955. 

M-am străduit ca opiniile mele să fie cât mai documentate, iar argumentele să fie verificabile din surse publice. Dar nu știu câți dintre cititori m-au crezut la acel moment. Mulțumesc echipei de la Evenimentul Zilei că a avut încredere să-mi publice analizele iconoclaste! Și iată, după o lună-două, aflăm de la CNN că acel canal Telegram care a lansat cele două știri ”din surse confidențiale” este, de fapt, sub controlul Ministerului rus al Apărării. Care, astfel, a reușit de două ori să înspăimânte, să manipuleze zeci de milioane de oameni cu ”dezvăluiri” ticluite, în toiul alegerilor din 2022. Iar eu sunt cam singurul comentator care, înotând împotriva curentului, le-a denunțat ca falsuri.

Azi îmi propun să mai ”dezumflu” o știre falsă. Cică, deîndată ce vor îngheța noroaiele toamnei, va începe o cruntă, vijelioasă ofensivă pe Nipru a Armatei ucrainene. Cel puțin asta susțin ”în medii informate” de pe Tik-Tok și VKontakte. De fapt, nu va avea loc vreo bătălie măreață, cu șarje la baionetă, baraje de artilerie și batalioane de tancuri atacând vijelios. Nu. Pur și simplu, înainte de Crăciun, ocupanții ruși se vor retrage de la malul Niprului spre Ismului Perekop, exact așa cum s-au retras din Herson: tiptil. 

La început a fost Logistica

Amatorii într-ale strategiei vorbesc de bătălii. De ceva vreme, presa din lumea întreagă comentează crâncena bătălie de la Bahmut. De fapt, e o gogoașă umflată de propaganda domnului Prigojin, rostogolită de compania sa mediatică, ”Concord”. Prilej pentru a lăuda priceperea și vitejia batalioanelor de pușcăriași-mercenari aruncate pe front de Wagner. 

Profesioniștii nu vorbesc de bătălii, ci de Logistică. Eu vă voi vorbi despre o localitate despre care n-ați mai auzit: Volnovaka, inima feroviară a Crimeii. E de fapt un nod feroviar din Zaporojie, pe magistrala Doneț – Melitopol – Crimeea. Este și locul de veșnică odihnă a câtorva mii de infanteriști marini ruși: acolo și-au găsit sfârșitul Brigăzile 40 și 155 ale Flotei de Pacific, care toată luna noiembrie au atacat degeaba liniile ucrainene, încercând să le mute ceva mai spre vest. Fiindcă triajul Volnovaka e la nici 20 de kilometri de front, deci în bătaia artileriei ucrainene – ceea ce, evident, blochează magistrala feroviară.  

Iar această magistrală – Coridorul Crimeii – este vitală. Podul de peste Strâmtoarea Kerci, inaugurat cu mare zarvă în mai 2018, este calculat pentru un trafic mixt (rutier și feroviar) de 35.600 tone/zi. După ce a fost avariat, în octombrie, capacitatea sa nu trece de 25.000 tone/zi. În schimb, culoarul feroviar Doneț – Melitopol – Crimeea, construit în anii 1860, sub țarul Alexandru al II-lea și de mai multe ori modernizat, are o capacitate de trei ori mai mare: circa 100.000 tone/zi. Sau mai precis avea, fiindcă artileria ucraineană îl ține sub foc la Volnovaka și nu mai trece nimic spre Crimeea pe acea magistrală feroviară.

Gâtuirea

Deci, capacitatea totală de aprovizionare a Crimeii, dimensionată pentru o populație de 2,4 milioane de persoane, a fost redusă cu 80%. Iar acum, singura cale de acces rămasă, podul Kerci avariat, ar trebui să asigure aprovizionarea Crimeii, plus jumătatea estică a Regiunii Herson, plus sudul Regiunii Zaporojie. Un total de peste 4 milioane de persoane. Plus aprovizionarea celor circa 55 de batalioane rusești care țin frontul! 

Mai mult: prin această arteră pe jumătate tăiată – Podul Kerci – trebuie aprovizionată și Flota rusă a Mării Negre. Fiindcă, de când cu dronele navale ucrainene, nici aprovizionarea prin porturile Crimeii nu mai este garantată. Așa cum nu e garantată nici aprovizionarea prin aeroporturile din zonă: Rusia și-a mutat aviația militară din Crimeea încă din septembrie, când vechile drone sovietice de recunoaștere, Tupolev – 141, reconvertite de ucraineni în ”torpile aeriene”, au început să lovească bazele aeriene ale ocupanților. Azi-noapte au lovit la Engels și Riazan (Diaghilev), la 600 de kilometri de front... 

Deci prin această arteră semi-înfundată, Rusia încearcă să mențină în viață dispozitivul său militar din Sudul Ucrainei și Crimeea, care se întinde pe sute de kilometri. Evident, este imposibil – și, chiar și în Rusia, oamenii încep să priceapă asta. Tocmai de aceea, mai ieri domnul Putin a ”inspectat” podul Kerci, la volanul unui Mercedes – pentru a acredita afirmația (falsă) că ar fi fost reparat. N-a fost. Și chiar dacă ar fi fost, tot nu contează. 

Chiar și Napoleon a dat înapoi, atunci când a rămas fără asigurare logistică! Este de înțeles de ce comandantul Forțelor Ruse din Ucraina, generalul Surovikin, încearcă să ușureze povara logistică înainte ca întreg frontul de Sud să se năruiască.

Scurtarea frontului

În septembrie-octombrie, firmele domnului Prigojin au amenajat pe malul stâng al Niprului un dispozitiv de fortificații de campanie eșalonat în adâncime, pe trei linii: taberele de iernare pentru trupele retrase de la Herson. Dar acum, după ce nu a reușit să redeschidă Culoarul feroviar Crimeean, Comandamentul rus nu are de ales: e nevoit să abandoneze tranșeele abia săpate și să-și retragă efectivele cu 40 – 60 km, spre Ismul Perekop. E un front mai scurt, în teorie mai ușor de apărat, cu trupe mai puține și cu consum mai redus de muniție, corespunzător asigurării logistice reduse care mai poate fi adusă pe pod, peste Strâmtoarea Kerci. 

Deci, peste câteva zile, deîndată ce terenul va îngheța și va permite manevrele mecanizate, batalioanele rusești vor fi retrase de pe malul stâng al Niprului și vor fi trimise mai la est, pe aliniamentul Kahovka – Kalanciak (șoselele M17 - E97), pentru ca, sprijinindu-se pe Canalul Nord-Crimeean și pe fortificațiile de campanie, să mențină aprovizionarea cu apă a întregii zone și să interzică înaintarea ucrainenilor spre est, spre Melitopol (litoralul Mării de Azov) sau spre sud, spre Simferopol (Crimeea).

O afacere bănoasă

Având în vedere criza logistică, retragerea este cam singura opțiune realistă – dar este, totodată, o excelentă afacere pentru firmele patronate de domnul Prigojin, fiindcă ele se ocupă de construirea noii linii fortificate. Altfel spus, Kremlinul i-a mai aruncat un os de ros, ca să stea cuminte la locul său. Iar domnul Prigojin profită de raportul real de forțe: obstacolele antitanc, pe care militarii le numesc în derâdere ”piramidele lui Prigojin”, sunt așezate pe sol, iar nu semi-îngropate. În teorie, armătura lor ar trebui să fie sudată de șine de cale ferată, ținând mai multe asemenea ”piramide” laolaltă. În realitate, nici vorbă de așa ceva: presupusele ”obstacole antitanc” sunt cam ca bordurile bucureștene.

Valoarea noii linii de fortificații e deci de la bun început redusă, dar beneficiarul – Kremlinul – nu îndrăznește să-l supere pe domnul Prigojin cu vreun reproș. Iar starea de fapt este accentuată de neîncrederea justificată a apărătorilor în eficiența ”piramidelor lui Prigojin”. Șubrezenia liniei presupus ”fortificate” ridică trei probleme grave:

În primul rând, prin reconfigurarea frontului, capul de pod rusesc de la Khakovka va fi expus nu numai la atacuri dinspre Vest, peste barajul cu același nume, ci și la atacuri dinspre Sud, mai ușor de organizat. Menținerea avanpostului de la Khakovka va fi dificilă, toate căile de acces fiind sub tirul artileriei ucrainene. Iar dacă Khakovka cade, ucrainenii au posibilitatea să închidă principala sursă de apă a Crimeii.

În al doilea rând, spre mirarea experților militari britanici, noua linie de fortificații de campanie e amenajată chiar pe șoseaua E-97: drumul, Canalul Crimeii, apoi imediat tranșeele. În caz de lupte, șoseaua e imediat blocată, iar liniile rusești sunt greu de aprovizionat: nu există drumuri de rocadă, prin spate. Inginerii geniști ai domnului Prigojin tocmai pun Armata rusă într-o  situație extrem de periculoasă: în caz de atac ucrainean, noua linie poate rezista cel mult câteva zile, neputând fi aprovizionată. Iar un singur batalion rusesc are nevoie, zilnic, de 27 tone de muniție, combustibil și hrană! 

În al treilea rând, retragerea pe noua linie de apărare e o afacere bănoasă pentru domnul Prigojin, dar nu face decât să accentueze deficitul logistic. Noul aliniament defensiv, de pe Canalul Crimeii de Nord, va trebui aprovizionat pe șoseaua E-97, prin Armiansk. Iar acolo Ismul Perekop are numai 8 km lățime: e ușor de blocat cu tir de artilerie. 

Din lac în puț

Comandamentul rus cunoaște, fără îndoială, toate aceste puncte slabe ale planului de retragere. Dar generalul Surovikin nu are niciun interes să-l contrazică pe vechiul său partener de afaceri cu fosfați, Prigojin. Dacă firmele sale zic că linia fortificată e solidă – apoi așa este! Chit că, dacă ucrainenii se vor opinti ceva mai serios, vor ajunge în trei zile la ismul Perekop, de unde vor putea ține sub tir de HiMars toate orașele Crimeii, inclusiv bazele Florei Mării Negre de la Eupatoria și Sevastopol.

Nici cei de la Kremlin nu-și fac iluzii. Planul de retragere are mari hibe – dar ministrului Șoigu nu-i dă mâna să-l critice pe generalul Surovikin. La construirea noii linii de retragere se fură pe rupte – dar Comitetului condus de primul ministru nu-i dă mâna să-l critice pe atotputernicul Prigojin. Și astfel începem să înțelegem de ce, în timp ce trupele rusești stau să înceapă retragerea pe noul aliniament, Kremlinul se joacă de-a uite negocierile, nu-s negocierile, în speranța de a câștiga timp, pentru a trece iarna cu fața curată. Iar când socotelile nu-i ies, poruncește atacuri la scară largă împotriva infrastructurilor civile electrice, de apă, termoficare. În speranța că astfel va determina începerea de negocieri.

Pasarea responsabilității

Se pregătește deci o tragedie în trei acte: mai întâi, abandonarea fără lupte a aliniamentului Nistrului. Iar apoi, regruparea pe o linie defensivă șubredă, care poate ceda oricând – ceea ce ar obliga la abandonarea Crimeii. Acest curs al evenimentelor, și în primul rând retragerea fără luptă de pe Nipru, va afecta grav imaginea Regimului Putin. Dar, dincolo de îmbogățirea rapidă, poate chiar aceasta dorește Troica de pe Nipru (Prigojin – Kadîrov – Surovikin), ale cărei ambiții politice nu mai sunt de mult un secret.

Și astfel se explică de ce surse aflate sub controlul Kremlinului se străduiesc să creeze impresia, falsă, că Armata Ucrainei va ataca peste Nipru, pentru a lua printr-un asalt eroic liniile rusești de pe malul stâng. Falsul e de uz intern: poporul se va aștepta la o bătălie eroică, cu ruși apărându-și cu dârzenie cuceririle. Și când colo, Prigojin – Kadîrov – Surovikin își vor lua din nou tălpășița! Evident, Kremlinul – care se află în spatele zvonurilor – contează pe o asemenea percepție, pentru a eroda imaginea Troicii, pentru a-i pune la locul lor pe cei trei lideri militari, care prea și-au luat nasul la purtare.

Indiferent cum va ieși jocul de imagine al celor două părți care încearcă încă de pe acum să-și paseze vina, după această a doua retragere fără glorie poporul rus va începe într-adevăr să-și dea seama că războiul este pierdut, că mobilizarea nu schimbă nimic: oamenii sunt trimiși să moară degeaba pe front, pentru a amâna recunoașterea unei înfrângeri evidente. Chiar și cei mai temeinic spălați pe creieri dintre ruși își vor da seama că Rusia riscă un efect de domino: dacă lucrurile sunt lăsate să evolueze tot așa, nu se știe unde se va opri prăbușirea. Iar teama de revenirea Vremurilor Tulburi va deschide noi perspective de schimbare.

Ne puteți urmări și pe Google News