Bătălia de la Posada, pe Valea Cernei? Bătălia care a adus independența Țării Românești sub Basarab Întemeietorul face și azi obiectul unor dispute privind localizarea.

Țara Românească și-a dobândit independența față de Coroana Maghiară prin forța armelor și înțelepciunea fondatorului Neamului Basarabilor. Bătălia legendară însă nu a întrunit majoritatea opiniilor istorice.

Bătălia de la Posada - context

Carol Robert de Anjou, Regele Ungariei îl numea pe Basarab, „voievodul nostru transalpin”. Acest fapt sugerează că în contextul politic de după Diploma Ioaniților din 2 iunie 1247, formațiunile politice românești simțiseră momentul să se emancipeze de sub tutela maghiară. Banatul de Severin, înființat de maghiari ca bastion de apărare și control era revendicat și de domnitorii români și de regalitatea maghiară.

În acest context, al revendicării de către Basarab, urmașul politic al lui Tihomir, Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei între 1308 și 1342. îl va numi pe Barasarb „fost voievod necredincios al nostru”. Deși Basarab dorea să ofere despăgubirea pentru „onoare”, Carol Robert amenințase că „îl va trage de barbă pe urs afară din bârlog”.

Carol Robert condusese o vreme Regatul Ungariei de la Timișoara în perioada 1316-1323. Ulterior, a revenit la Pesta, ca un centru al puterii sale, mai exact la Visegrad. În octombrie 1330, a decis să treacă munții dinspre Pesta, prin Ardeal, spre Oltenia și de aici să ajungă la Curtea de Argeș, pentru a-l detrona pe domnitorul român.

Bătălia de la Posada - bătălie cu loc necunoscut dar cu victorie românească

În mod cert. Bătălia de la Posada (loc strâmt, posadă) nu putea avea loc nici pe Valea Prahovei nici pe Valea Oltului și nici în Culoarul Rucăr-Bran. Era logic ca venirea dinspre Ungaria (dinspre Pesta) să se facă pe drumul cel mai scurt. Pur și simplu, Amlașul și Făgărașul erau locuite de români. Domnitorii medievali le vor avea ca posesiuni. Singura posibilitate era să vină pe Valea Cernei, pentru că în dispută era Banatul de Severin. Nu se știe dacă în octombrie 1330, Carol Robert a ajuns la Curtea de Argeș. Este posibil ca toamna, vremea rea și pustiirea ordonată de domnul român să aibă efecte decisive în decizia de retragere spre Ardeal a regelui Ungari.

„Chronicum Pictum Vindobonense”, Cronica Pictată de la Viena amintește dramatismul bătăliei din „posadă”. Alte documente maghiare vorbesc că disputa a fost aproape „de hotarul nostru”. Drumul Cernei era „Drumul Sării”, vad comercial, deci, în mod clar, într-o bătălie pleci pe drumul cel mai scurt și pe drumul știut. Nu te aventurezi în necunoscut. Nereușind să dea peste oastea domnului român, regele ungar, evident, face cale întoarsă spre țara sa, evident prin preajma Severinului.  De acolo, merge spre Orșova (Rușava), Mehadia și Valea Cernei. Numai că, la 9 noiembrie 1330, asupra oștii maghiare se abate o ploaie de săgeți, trunchiuri de copaci și bolovani sau stânci. Intrarea în trecătoare e blocată, din spate lovesc românii. De sus. dintre meterezele naturale, românii atacă furibund. După trei zile, Carol Robert decide să se deghizeze, oferind hainele regale unui credincios al său și reușeste să fugă din locul măcelului. Era 12 noiembrie 1330.

Deznodământ fericit pentru Țara Românească

Basarab era așadar domn în țară independentă. A reușit să scoată Bugeacul sau „Pustiul getic”, adică partea dintre Prut, Nistru, Dunăre și Marea Neagră care azi e la Ucraina de sub control străin, cel mai probabil al tătarilor crâmleni. De atunci, această parte s-a numit Basarabia. Ulterior, numele va fi oferit de ruși în 1812, întregii părți a Moldovei dintre Prut, Nistru, Dunăre și Mare.

Dinastia Basarabilor putea lupta împotriva celuilat inamic, otomanii, care în vremea urmașului său, Nicolae Alexandru Basarab puseseră piciorul în Europa.