Majoritatea cetățenilor patriei se trezesc dimineața cu gândul la multele lucruri pe care le au de făcut în ziua ce îi așteaptă. Astfel fiind, fie că se grăbesc cu copiii spre școli ori grădinițe, fie că se îndreaptă spre locul de muncă, ori spre rezolvarea grabnică a unor probleme familiale, grijile sunt cele ce le apasă mersul și privirea.
Grijile cele mai multe sunt cele legate de costul traiului zilnic, de faptul că au de întâlnit șefi ori colegi cu care trebuie să coexiste pașnic, de siguranța locului de muncă ori a veniturilor neîndestulătoare, de sănătatea personală ori a celor dragi și, de ce nu, de problemele copiilor ori ale bătrânilor ce îi au în grijă.
În această mare masă de îngrijorări există și oaze de nepăsare. Locuri populate cu oameni ce nu au grija zilei de mâine, ce se trezesc numai cu gândul că noua zi le aduce doar liniște și confirmarea părerii bune pe care ei o au despre ei.
În aceste locuri, par a locui și politicienii noștri, indiferent de formațiunea politică din care fac parte. Cum altfel am putea gândi despre ei când de aproape trei decenii ne spun aceleași și aceleași fraze sforăitoare, cum că ne va fi mai bine, dar asta, numai la viitor și niciodată în prezent? Și, împreună cu ei, noua clasă conducătoare a nației, noua protipendadă ce ține cu dinții de scaune și privilegii. Cei care în marea lor majoritate se simt insuficient valorizați și răsfățați de societate. Cum cine? Magistrații! Cei ce se trezesc dimineața cu gândul la distrugerea cetățenilor „neonești”, vorba încă procurorului paraditor de la Oradea, ori cu dorința de a-și atârna la cingătoare scalpurile vreunui om politic sau afacerist ce le încurcă socotelile, amantlâcurile ori de la care ar putea câștiga ei și protejații lor ceva profit.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ei, noii „baroni” ai României, care, pe lângă beneficii imense au și protecția aproape asigurată, nu pot coborî din înaltul scaunelor lor pentru a mai percepe corect realitatea. Și, la urma urmei, la ce i-ar folosi lui, Marelui Zeu, să înțeleagă realitatea? El scrie faptele, el scrie fragmente de viață, chiar dacă ele nu au existat niciodată. El scrie pe hârtie cine și cum a furat, a ucis sau s-a corupt. Nici nu mai contează dacă el descrie un fragment de viață real, trăit de cei pe care îi are în față, sau doar compune un fragment de ficțiune. Pentru el, creatorul de realități, rezultatul va fi același: va asculta pe cei ce îl protejează și îi asigură traiul de „Zeu”, de „baron”. Doar că, dacă paginile de istorie deformată, dăunează doar unor principii și ne viciază percepția despre trecut, istoria scrijelită de ei pe o hârtie, în mod deformat și nereal, dăunează vieților unor indivizi. Fragmentul de realitate deformată afectează grav prezentul și viitorul unor ființe vii. Consemnarea greșită a „istoriei clipei”, ca să utilizez o expresie a maestrului Cristoiu, de către acești corifei ai bunăstării personale, distruge personalități, destine, conștiințe.
Așadar, dacă în urmă cu ceva ani vorbeam de baronul politic, ca formă de pervertire a puterii legitim aleasă de cetățeni, astăzi asistăm la nașterea unei noi specii în vârful lanțului trofic al societății noastre, Baronul judiciar, care fură Adevărul, falsifică istoria și omoară speranța.
Recomandările noastre
