Robert K. Graham era un expert în optometrie care a adunat 100 de milioane de dolari inventând lentilele din plastic incasabil, a trăit într-o atmosferă elitară cu tente rasiste, care pentru o anumită perioadă de timp a cochetat cu ideea de a cumpăra o insulă şi a întemeia acolo un stat personal. Şi nu numai atât!

După cum nota revista „Panorama”, abordând printre altele, visele hiper-scientiste: ideea că sunt suficiente genele geniilor pentru a crea noi genii”, Graham este părintele fondator al “Repository for germinal choice”, sau "banca de spermă a laureaţilor Premiului Nobel"!

Graham avea cultul geneticii şi era obsedat de ideea că omenirea se “deteriorează”. Unicul antidot posibil i se părea o bancă de spermă care să adune patrimoniul genetic al laureaţilor premiului Nobel şi, cu ajutorul inseminării artificiale, să-l transmită unor viitoare generaţii de copii superdotaţi.

„Bunele intenţii” ale lui Graham îşi aveau rădăcinile într-o tradiţie eugenetică bine consolidată în lumea anglo-saxonă, la vremea respectivă foarte apreciată de Adolf Hitler, în care se regăseau teoriile malthuziene cu privire la suprapopulaţie, la hiper-darwinism şi la paranoia rasială de la începutul secolului al XX-lea.

Toţi laureaţi

Potrivit documentelor, se pare că Graham şi-a urmărit cu încăpăţânare proiectul său seminal în ferma pe care o avea la Escondido, în California, iar în 29 februarie 1980, ziarul Los Angeles Times a publicat un articol demn de "Întoarcere în viitor": "Donatorii unei bănci de spermă sunt toţi laureaţi ai premiului Nobel: un proiect pentru îmbogăţirea potenţialului genetic uman".

Părea începutul unei ere noi; rezervată totuşi doar geniilor (şi desigur genelor) ştiinţei. Umaniştii erau excluşi a priori. Se pare că John Forbes Nash, matematicianul schizofrenic, voia să devină un donator. Aproape sigur a fost donator Jonas Salk, care s-a numărat printre autorii descoperirii vaccinului antipoliomielitic.

Conform opiniei jurnalistului american David Plotz, semnatar al unui amplu reportaj în acest sens, laureaţii premiului Nobel care au aderat cu siguranţă la proiect au fost în total trei şi se cunoaşte doar numele unuia - William Shockley. Nobel pentru fizică, în 1956, Shockley a fost inventatorul tranzistorului, şi, practic, părintele erei electronice. Dar acest zeu al Silicon Valley, scrie Plotz, "şi-a petrecut ultimii 25 de ani ai vieţii sale încercând să-i împiedice pe săraci şi pe negri să aibă copii", convins fiind de inferioritatea lor intelectuală din motive genetice, şi nu sociale.

Shockley credea cu tărie numai în ceea ce poate fi măsurat. Iar la examenul Qi, faimoasa cotă de inteligenţă, negrii, "outcast" erau pentru el în medie inferiori cu cel puţin 12 puncte faţă de albi. Dar se ştie că Qi are legătură cu inteligenţa precum sexul mecanic din raportul Kinsey cu iubirea adevărată. Nu trebuie aşadar să ne mire faptul că Schockley avea să fie curând condamnat să devină batjocura mass-media şi idolul Ku Klux Klan-ului!

Unul singur

În anii '50, femeile care se adresau băncii de spermă doreau copii înalţi, frumoşi, sănătoşi, sportivi şi deştepţi! Potrivit lui Plotz „spermatozoizii obosiţi ai vreunui bătrân laureat al Premiului Nobel nu păreau a fi potriviţi pentru obiectivul propus”..

După moartea lui Shockley, Graham a încercat să se adapteze, dar Fabrica de genii începea să lâncezescă. În 1999, după doi ani de la dispariţia fondatorului său, şi-a închis definitiv porţile. Dintre cei peste 200 de copii născuţi cu ajutorul "băncii de spermă a laureaţilor Premiului Nobel", unul singur, Doron Blake s-a dovedit cu adevărat superdotat sub aspect mintal, şi aceasta fiindcă era susţinut de o mamă exigentă şi exhibiţionistă. Doron avea un Qi de 180, la 2 ani ştia să folosească computerul, la 5 ani citea Hamlet şi era un băieţel înfumurat.

În 2001 Plotz l-a întâlnit la Reed College, un student universitar în vârstă de 18 ani: "Un hippy cu barbişon şi aer blând. A abandonat studiile matematice în care excela şi se ocupa de spiritism", aşa îl descria Plotz. „Era o idee absurdă, să creezi genii. Lumea - i-a mărturisit el lui Plotz - se aşteaptă ca eu să am o serie de succese în spate, şi nu este adevărat. Nu am făcut nimic special. Dacă m-aş fi născut cu un Qi de 100 în loc de 180, aş fi putut face exact ceea ce am făcut în viaţă".

„Nu întotdeauna cine seamănă şi culege...”, conchidea jurnalistul american.