Un accident de circulaţie, petrecut marţi în Capitală, în urma căruia o tânără a murit, scoate la iveală ceea ce ştiu românii să facă mai bine: circ în faţa morţii.

O tânără de 26 de ani a murit, iar o alta, de 30 de ani, e la terapie intensivă, în stare foarte gravă. Se aflau într-o staţie RATB, în aşteptarea tramvaiului 47, când un şofer grăbit şi beat a pătruns cu Dacia Nova pe refugiului staţiei.

Accidentul s-a petrecut marţi seară, în jurul orei 21.20, în sectorul 5 al Capitalei, la intersecţia străzilor Calea 13 Septembrie cu Sebastian. Pe scurt: Dacia roşie, cu numărul B-06-FOC, circula pe Calea 13 Septembrie, către bulevardul Ghencea. În intersecţia cu Sebastian, din cauza vitezei, şoferul a pierdut controlul, a urcat pe terasamentul refugiului staţiei, punându-le la pământ pe cele două femei, şi s-a oprit pe liniile de tramvai.

Soldatul Popinciuc, şoferul-fugar

Şoferul, soldat în MAp - Alexandru Popinciuc, 23 de ani - a părăsit locul accidentului, lăsându-şi victimele în grija martorilor şi a spectatorilor de ocazie coborâţi din mijloace de transport, locatari ai blocurilor din zonă, lume din centrul comercial de peste drum.

Popinciuc a fost identificat la câteva ore după accident şi, în urma testării, s-a stabilit că avea 0,13 miligrame de alcool pur în aerul expirat. Acum e cercetat de procurorii Parchetului General pentru ucidere din culpă, vătămare corporală gravă şi părăsirea locului accidentului.

„Hai mai repede, că pierzi toată şmecheria”

Poate la fel de grav ca accidentul - în urma căruia, după o noapte de chin, una dintre victime a decedat, iar cealaltă se află în stare critică la spital - este „spectacolul” pe care l-au dat românii adunaţi în faţa morţii, ca la circ.

Imuni la suferinţa victimelor care se zbăteau între viaţă şi moarte, în aşteptarea Salvării, zecile de bucureşteni s-au întrecut în cinism şi în numărul de imagini captate pe telefoanele mobile. Spectatorii de ocazie şi-au petrecut seara comentând imaginile „ca din filme” - pe care unii le-au văzut pe viu, alţii, mai întârziaţi, doar şi le-au imaginat, din poveştile martorilor: „S-a dat de trei ori peste cap, ca la scamatorii!”. „Ba de cinci ori, eram aici, am văzut exact!”

Femei ieşite în stradă în capot se călcau în picioare la uşa ambulanţei SMURD. Un pompier încerca să-i apere pe paramedici de capetele care se zgâiau pe geamurile Salvării. „Geme, da’ cum geme!!! Am văzut-o, e tânără, săraca!”, se lăuda o bucureşteancă la vreo 40 de ani, trăgând cu foc dintr-o ţigară slim.

„Băi, vino să vezi ce accident mişto! Băi, mânca-ţi-aş, s-a urcat unu’ pe refugiu’ de la tramvai! Hai mai repede, că pierzi toată şmecheria!”, ţipa un tânăr în telefonul mobil. În cealaltă mână ţinea o shaorma proaspătă, cu carne aburindă şi sos de usturoi, cât pentru toată gloata adunată. Doi paşi mai încolo, un poliţist se certa cu şoferul unui jeep. „Daţi-vă, domnule, că aţi blocat Salvarea! E cu rănitul înăuntru!” Numai nu s-a pus poliţistul în genunchi până ce şoferul BMW-ului (B-87-WXC) s-a decis că e, totuşi, cazul să elibereze drumul.

„Cine şi cum a ars”

„De o mulţime de gură-cască, aşa cum aţi văzut marţi-seară, care ne încurcă, avem parte nu doar la accidente rutiere, ci şi la incendii. Şi asta, indiferent de zona în care are loc tragedia. E la fel şi în Dorobanţi, şi în Ferentari”, spune unul dintre pompierii cu experienţă de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti. „Nu le pasă de cei care suferă. Dacă ar pune preţ pe vieţile victimelor, ne-ar lăsa să ne facem treaba. Sunt atraşi de morbid şi vin să asiste la suferinţă ca la un spectacol”, adaugă pompierul. El spune că, de regulă, bucureştenii care asistă la un accident grav sună mai întâi la televiziuni şi abia apoi la 112.

„Explicaţia: dacă tot te distrezi la TV, privind la accidente ca la spectacole, de ce să nu o faci şi live? E cu atât mai tare pe viu, nu?”, se întreabă sociologul Mircea Kivu. Reacţiile nepotrivite în astfel de cazuri vin şi din educaţie, dar nu e o chestiune specifică românilor. „În ge neral, oamenii au o curiozitate morbidă, vor să vadă câte răni are victima, cine şi cum a ars în incendiu, se strâng să caşte gura cu plăcere câtă vreme victime nu sunt ei înşişi”, conchide sociologul.