De mâine se declanșează Brexit-ul, iar din 29 martie 2019 britanicii vor fi oficial în afara UE. Președintele Consiliului European, Donald Tusk, va primi oficial scrisoarea prin care Marea Britanie notifică statele europene de intenția sa de a părăsi UE. Este încă un moment care ar trebui să trezească liderii europeni din lunga adormire în special cu privire la politica de securitate din interiorul UE.

 În ultimele saptamani s-a lansat ideea reconfigurării și a refuncționării Uniunii Europene. Brexit-ul a dat drumul la noi scenarii privind viitorul Uniunii, momentul fiind exploatat de unii lideri europeni și utilizat în a transmite părerea lor în privința  relațiilor viitoare între statele membre. Sigur că toate soluțiile prezentate vizează o  Uniune Europeană  prosperă, sigură, liberă, competitivă. Am văzut în aceste săptămâni scenarii scoase rapid din genți și prezentate ca soluții viitoare. Așa de pe o zi pe alta. De la o uniune cu mai multe viteze la o Europă care să persevereze în reformele initiate până acum. Multe texte complicate pentru publicul larg și prezentate foarte complex. Aceleași deziderate, același limbaj încâlcit, aceeași ceață densă cu privire la lucrurile concrete.

Auzim de o bună bucată de vreme că Uniunea Europeană este în criză. O spun liderii europeni însă fără a-și asuma acest eșec major al politicii lor. Lumea nu percepe exact care sunt resorturile crizei, iar liderii europeni oferă niște răspunsuri absolut banale. Este consimțit faptul că suntem în criză dar nimeni nu spune de ce am ajuns aici și nimeni nu spune concret  este de făcut. Cu subiect și predicat. Comunicarea liderilor europeni a rămas aceeași. Alambicată și fără să ofere răspunsuri clare. N-a văzut nimeni un plan de redresare din punct de vedere politic al uniunii, ci doar lansări de idei, concepte, strategii la nivel general, dar nimic concret. Toată lumea refuză să prezinte situația de fapt, să implementeze politici ferme în schimb se fac scenarii pe forma de funcționare a uniunii.

Sigur că există o mulțime de probleme care încetinesc progresul economic și social al uniunii și nu le vom dezvolta acum. Totodată anumite probleme dacă nu se rezolvă într-o perioadă scurtă de timp vor genera decizii unilaterale ale statelor componente în dauna deciziilor UE. Cel mai important lucru rămâne imigrația iar acest lucru nu pare să fie conștientizat pe deplin de liderii europeni. Nu reformele economice vor menține în viață UE ci politica față de imigrație. Motivul principal pentru care s-a votat ieșirea Marii Britanii din UE  a fost imigrația. Dacă alte state vor părăsi UE va fi din cauza imigrației. În urmă cu două zile Austria a anunțat că nu primește refugiați și denunță acordul UE de relocare a refugiaților. Politica Ungariei și a Poloniei este cunoscută, iar presiunile exercitate în aceste zile de celelalte state nu vor avea succes pe această temă. Fenomenul va dezbina definitiv Uniunea Europeană, dar asta doar din cauza liderilor care o conduc și care refuză sistematic să ia decizii ferme în apărarea țărilor membre. Aparenta unitate promovată inclusiv prin celebrarea celor 60 de ani de existență nu va mai putea fi livrată cetățenilor UE.

De foarte mulți ani auzim la modul generic și oarecum într-o surdină perpetuă despre reformele pe care trebuie să le implementeze statele UE. Imigrația cetățenilor din  afara UE este una din ele, însă oricum ar scălda-o liderii europeni, problema a fost scăpată de sub control și indiferent de măsurile economice și sociale care vor fi luate, viitorul uniunii depinde de deciziile legate de imigrație. Singura măsură care astăzi rămâne în picioare este stoparea imigrației și trimiterea emigranților ilegali în țara de origine. Nu limitarea ei, ci stoparea ei. Măsura de limitare a imigrației s-a dovedit ineficientă.  La fel ca măsurile de securitate care sunt luate la modul reactiv, adică după momentul producerii unui dezastru. Am văzut foarte mulți politicieni care se înghesuie pe canalele media să spună că solidaritatea trebuie să fie decizia statelor membre și brodează de zor pe teme ce țin de așa-zise valori și bune sentimente față de oameni. Eu îi încadrez la categoria iresponsabililor de serviciu. Pentru unii a ajuta oamenii din celelalte continente presupune să-i aduci cu vaporul în Europa.

Pe lângă amânarea tuturor deciziilor ferme pe această temă, nu de puține ori am auzit că Europa, inclusiv România va fi pusă în situația să aducă forță de muncă din afara granițelor UE, fiindcă atât noi cât și statele UE avem natalitatea scăzută. Nimic mai fals. Astăzi în țările UE, șomajul în rândul tinerilor de până în 30 de ani este de peste 25% ceea ce de fapt indică una din consecințele negative ale imigrației. Comparațiile cu ce s-a întâmplat în alte perioade istorice sau pe alte continente sunt nerelevante și n-au legătură cu fenomenul ultimilor ani. Imigranții de astăzi ocupă rapid spații întinse și încearcă să-și impună regulile, iar pentru a-și întreține familia iau în calcul ajutoarele sociale nu munca. Numărul mare de imigranți duce la o creștere exponențială a acestora în câteva decenii, așa cum arată toate statisticile, iar problemele sociale, ce țin de securitate, nu le va mai putea opri nimeni. Finalul va fi pierderea democrației europene. Dacă nu ne trezim totul e o chestiune de timp.

Notă. Doar în 2015 numărul refugiaților a fost de aproximativ un milion. Este un număr foarte mare. Am observat că mulți raportează numărul acestora la populația Uniunii Europene și nu li se pare ceva foarte grav. Complet greșit. La 1 ianuarie 2015, numărul cetățenilor din țări terțe care locuiau în UE-28 era de 19,8 milioane, în timp ce numărul persoanelor născute în afara UE care locuiau în UE-28 era de 34,3 milioane.