Ba râde, gângurind ca un cintezoi, ba cade pe gânduri. Se foiește pe canapea ca un copil neastâmpărat. Atrage privirile bărbaților ca un magnet senzual. E machiată minimalist. N-are nici gene și nici unghii false, cum se poartă astăzi. Nici n-are nevoie, că Dumnezeu sau Allah, sau amândoi, nici ea nu știe prea bine, i-au dat acel „je ne sais quoi”, mai pe românește „vinon’coa’”. S-a născut la Constanța, într-o familie de turci get-beget, a avut parte de o educație strictă și a ajuns să rupă inimi pe scena TNB cu prezența ei în piese în care joacă alături de actori uriași precum Ion Caramitru sau Horațiu Mălăele. Cadâna s-a măritat cu un român neaoș și are doi băieți pe care i-a botezat creștinește, dar și cu nume musulmane. Într-un fel, fermecătoarea Aylin Cadîr este exemplul viu al unei conviețuiri inter-etnice armonioase într-o lume care pune accent, din ce în ce mai mult pe conotațiile cuvântului „diversitate”.

Din Bașpînar la București

De unde până unde o turcoaică din Dobrogea, pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București? Ce vroia să se facă atunci când era mică? Râsul ei e ca un molipsitor gaz ilariant: „Când eram mică-mică vroiam să mă fac cântăreață, apoi am vrut să fiu Xena – prințesa războinică!”. Se referă la un celebru serial difuzat de Pro TV, la sfârșitul anilor ’90.

Aylin Cadîr s-a născut la Constanța, dar unde a copilărit și învățat? „Așa e! La Constanța am venit pe lume și, când nu eram la școală – unde a învățat și Gică Hagi – mergeam la bunici, în comuna Fântâna Mare, pe turcește Bașpînar, de lângă Cobadin. Facultatea de actorie am terminat-o, în 2008, la Hyperion”, te lămurește repede frumoasa actriță.

Că tot veni vorba, cum a fost admiterea la facultate și cum au privit-o profesorii pe micuța turcoaică? Aylin se înfrigurează și se înfășoară într-un șal, cum altfel, turcesc: „Aveam emoții așa de mari, că greu îmi mai aduc aminte… Eram mulți pe loc… Cu profesorii n-aș putea să zic că am avut brațele deschise. Eram atunci într-o trupă de fete, „Pops”. Profesorii mei, Catrinel Dumitrescu și regretatul Emil Hossu, nu mă încurajau, ci dimpotrivă. Considerau că-mi pierd timpul acolo în loc să-l folosesc mai mult la școală. Dar, în anul II, am renunțat la trupă”. Suspină, un pic.

 „Școala Coranică” de la Fântâna Mare, alfabetul arab și limba turcă

Familiile musulmane sunt extrem de tradiționaliste. Părinții săi nu s-au opus alegerii sale neobișnuite pentru etnia din care face parte? Prinde bujori în obrăjori și spune că ai ei au fost foarte exigenți cu ea în copilărie, dar că a fost surprinsă atunci când le-a spus că vrea să participe la un concurs, în București, „Alege Asia”: „Aveam 16 ani și au văzut în asta o oportunitate. M-am dus la audiții cu tata de mână. Și mama, care era foarte strictă, că nu-mi dădea voie nici să plec din fața blocului, m-a încurajat”.

Bunicii săi din Bașpînar – sat 100% turcesc, cu doar câteva zeci de gospodării – oameni cu vederi mult mai tradițio naliste, cum au reacțio nat? Oftează: „Trăia doar bunica. Nini – adică bunică în limba turcă – care are acum 70 de ani, s-a bucurat”. Cum e viața într-un astfel de sat din Dobrogea rurală? Își aduce aminte de coplilărie: „Toate vacanțele mi le-am petrecut la Bașpînar. Acolo am făcut «Școla Coranică», unde am învățat alfabetul arab cu un hoge din Turcia”.

Și, cât de bine vorbește turcește? Seamănă turceasca din Constanța cu cea de la Istanbul? E sinceră și recunoaște că înțelege mai bine decât se exprimă în limba otomanilor: „ Nu mai am practica vorbirii. Dar am un prieten turc, care îi învață turca pe copiii mei. Cu el mai vorbesc, da’ mi-e incredibil de greu să-i explic o chestie cât de simplă…”. Mai adaugă că, la Istanbul, s-a înțeles cu conaționalii săi, dar că: „Noi avem cuvinte vechi pe care ei nu le au. Regionalisme. Da’ ne-am înțeles!”.

 

„Hollywood-ul înseamnă o mână de actori pe care sigur îi știi!”

Păi, atunci, nu a tentat-o niciodată o carieră în străinătate? Hollywood-ul e un miraj prea îndepărtat pentru tinerii actori români? E sceptică: „Nu știu cum e pentru alții, da’ pe mine nu mă interesează. N-aș lăsa aici totul ca să merg într-un loc străin unde nu știu pe nimeni”. Mai zice că, pe de altă parte, poate juca în filme străine și din România: „Hollywood-ul este, de fapt, o mînă de actori pe care sigur îi știi. Sunt mult mai mulți artiști care fac filme la fel de bune. Uite, spre exemplu, Alfonso Cuaron a filmat și în Mexic, dar a făcut și Harry Potter! Nu tebuie să te muți din țara ta ca să faci un film”.

Recent s-au decernat premiile Oscar. Care au fost preferințele sale? Fermecătoarea Aylin Cadîr e toată numai un zâmbet. „Mie, «Roma», filmul lui Cuaron, mi-a plăcut cel mai mult. Te-ai fi așteptat de la un film autobiografic să afli mai multe despre el. Pe când aici personajul principal e menajera familiei sale”, își explică actrița preferința. Apoi, se fălește: „Ca dovadă că am gusturi bune filmul a luat Oscar-ul pentru imagine, regie și cel mai bun film străin!”.

 La Hollywood e prea multă diversitate

Dar jurizarea n-a fost și nu este influențată de regulile așanumitei „corectitudini politice”? Aylin strâmbă din năsucul cârn: „Eu cred că anul acesta a fost foartă multă politică. La ei, la americani, dar și la alții, sindicatele au o asemenea putere încât impun producătorilor multă diversitate. Trebuie să ai și un negru și un asiatic și un gay și, de ce nu, un travestit. E o părere personală care, iată, vine de la o minoritară”. Părerea sa e împărtășită de multă lume care s-a săturat de atâta „politically correctness”.

 Care este, în opinia ei, condiția unui actor tânăr în România? Unde se câștigă mai mulți bani, în teatru, film, televiziune sau reclame? Artista Teatrului Național spune că se câștigă mulțumitor doar dacă le faci pe toate deodată: „Dacă ești bun, te vrea lumea și faci și bani!”. Mulți actori aleg să apară în reclame. Alții le refuză categoric. Ea cum se poziționează? Aici e tranșantă: „Eu refuz să fac reclamă în calitate de actriță. Fac «endorsement» doar ca Aylin Cadîr!”. Dar cum s-ar traduce Cadîr în românește, are vreo semnificație aparte? Se sparge de râs: „Înseamnă: «valoros»!”.

 

Logodnă musulmană cu binecuvântarea unui preot orthodox

S-a căsătorit cu avocatul Traian Paicu – specializat pe drepturi de autor – român neaoș. În buletin pe Aylin o cheamă ca pe soțul ei, dar pe scenă și-a păstrat numele de fată. Părinții și rudele ei, dar și ai lui, cum au reacționat la auzul că vor să se ia cu acte? Etnii diferite, religii diferite, educație diferită… „Alor mei nu le-a fost greu să accepte situația, da’ le-a luat o vreme. I-am convins când le-am spus că amândoi suntem serioși cu treaba asta! Eram împreună de opt ani când ne-am căsătorit, iar ai lui au fost chiar bucuroși. Au zis că așa îi este scris lui…”, povestește Aylin. Și, cununia religioasă unde au făcut-o, la biserică sau la moschee? Pe splendida turcoaică iar o umflă râsul: „Nicăieri! A fost o logodnă musulmană acasă la mine și o binecuvântare a unui preot la nașii noștri. Nu am fost nici la moschee, nici la biserică!”.

Musulmană, cu copii botezați ortodox și cu sărbătorile ambelor religii

La 33 de ani are doi copii, pe Pavel-Ali și pe Amza-Mitruț, dar are o talie de adolescentă. Copiii în ce religie cresc? Au fost botezați creștinește sau li s-au dat nume conform Islamului? Turcoaica spune că le-a dat și nume creștine și nume musulmane: „Eu nu m-am botezat. Sunt o musulmană adevărată, care a crescut într-o religie atipică pentru țara în care trăiește. Nu sunt practicantă, dar îmi iubesc religia. De asta am ales să nu mă botez. Însă, nu vreau ca băieții mei să aibă dileme cum am eu,la 33 de ani!”. Aylin mai dezvăluie că, în familie țin toate sărbătorile, fie creștine, fie musulmane: Paște, Crăciun sau Ramadan.

Știe să gătească turcește? Face musaca de vinete, șuberek sau baklava? Soțului ei ce îi place? Ce gătește gospodina Aylin acasă, preparate românești sau orientale? În general îmi e greu să fac, da’ dacă îmi pun capu’, cu mama la telefon, pot să fac orice. În principal gătesc pentru copii. Noi ne mulțumim cu un pește sau un pui la cuptor. Aia e!”, se alintă Aylin. Apropo, mănâncă carne de porc? Aici e radicală: „Nu! Nu mănânc! Conștient n-am mâncat niciodată. Dacă cineva îmi pune în farfurie carne de porc și-mi zice că e altceva, atunci e păcatul lui”.

Cum e mai corect: „eternul feminin” sau „eterul feminin”? Aylin Cadîr râde devastator: „Io-s mai de la țară. Prefer «Eternul feminin»! Eterul e prea volatil. Eternul rămâne peste timpuri. Și eu vreau să rămână ceva după mine”.

Un chip prea exotic pentru filmele românești

Aylin Cadâr devine nostalgică: „Satul Bașpînar e sărac. Se trăiește greu. Când eram mică erau mai mulți tineri și nu se simțeau lipsurile. Acolo nici astăzi nu e apă curentă și oamenii cară cu găleata apa de la o fântână. Dar locul e neatins de modernitate”. Pe inelarul mâinii drepte are un tatuaj miniatural cu o semilună și „Ochiul lui Allah”. A devenit cunoscută mai ales datorită serialului „Cu un pas înainte”, difuzat de Pro TV, în 2007. De atunci a mai apărut în alte patru seriale și doar în câteva apariții în filme artistice și scutmetraje. Pe când pasul spre filmele de lungmetraj adevărate? Dă din umeri, nedumerită: „Nu știu! Asta mă întreb și eu. Nu e atât de simplu. Nu e o chestie pe care s-o poți planifica. Eu am o față greu de «distribuit» în România. Directorii de casting mi-au spus că sunt mai potrivită pentru filme străine”.

„Vreau un personaj care are straturi. Care greșește. Care e om!”

Care sunt, în ordine, preferințele lui Aylin Cadâr, idolii săi? Actorul, actrița, regizorul, filmul și piesa de teatru preferată? Români și străini, deopotrivă. Îi ia un timp să răspundă și pare un pic nesigură, că are multe preferințe: „Îmi plac Benedict Cumberbatch și Marion Cotillard, da’ și mulți alții, inclusiv de-ai noștri, români. Ca regizori îmi plac Woody Allen și frații Cohen”. Mai spune că în topul său de moment , în ceea ce privește filmele, pe locul I este „The Ballad of Buster Scruggs”. În ceea ce privește ultima piesă de teatru bună pe care a văzut-o, o dă cotită, cochetă: „La asta pot să nu răspund? Aș vrea să văd multe piese care se joacă în București, dar și în țară, dar nu prea pot să ajung la ele. N-am timp! Uneori am eu spectacole, da’ de cele mai multe ori nu-ți vine să te desparți de copii ca să mergi la teatru. Copiii vor crește și spectacole vor mai fi”. Mă rog, atunci ce roluri și-ar dori? În teatru sau film… Se destinde imediat: „Bune! Mi-e dor să joc un personaj care nu e numai într-un singur fel, ci unu’ care are straturi. Care nu e bun sau rău, ci supus greșelii. Care e om”.

Aylin este și o cântăreață talentată. A fost membră a trupei Pops, cu care a scos două albume. Mai cântă? Se întristează, histrionică, cum îi șade bine unei actrițe: „Acum nu… Am zis să fac o pauză”. Și o dă iar pe caterincă: „E în analiză situația mea muzicală”.

 

Te-ar putea interesa și: