Războiul comercial american împotriva Chinei și sancțiunile împotriva Rusiei împing cele două superputeri una în brațele alteia. Această alianță poate schimba echilibrul geo-strategic al lumii.

Donald Trump a anunțat luni noaptea a doua salvă de sancțiuni comerciale împotriva Chinei: mărfuri chinezești în valoare de 200 de miliarde de dolari vor fi taxate suplimentar la import cu 10%. Măsura intră în vigoare de luni, 24 septembrie, urmând ca nivelul de taxare să crească la 25% de la începutul anului viitor.

Casa Albă acuză China că subvenționează produsele exportate în Statele Unite, ceea ce le sporește în mod artificial competitivitatea. În schimb, produselor americane li se pun piedici la intrarea pe piața chineză, fapt care a determinat ca deficitul comercial al Washingtonului să ajungă în 2017 la un nivel record de 375 de miliarde de dolari.

Poate fi sufocat mastodontul chinez?

„De luni de zile, am cerut Chinei să își schimbe aceste practici incorecte și să acorde un tratatement corect și reciproc pentru companiile americane”, a explicat Trump pe Twitter după ce a semnat decretul privind noile taxe. „Am fost foarte clari în legătură cu acest tip de schimbări care trebuie făcute și am oferit Chinei ocazia să ne trateze cu mai mare corectitudine. Dar, până acum, China nu a dorit să își schimbe practicile.”

Mesajul se încheie în stilul atât de caracteristic lui Trump, amestec de esență de bâtă și zăhărel: „Îi somez pe liderii chinezi să acționeze imediat pentru a pune capăt practicilor comerciale incorecte ale țării lor. Sper ca această situație să fie până la urmă rezolvată de mine însumi și de președintele chinez, pentru care am mare respect și afecțiune.”

În iulie - august, Casa Albă impusese deja creșterea taxelor pentru un contigent de mărfuri chinezești în valoare de 50 de miliarde de dolari.

Beijingul a ripostat marți, anunțând că nu are de ales fiind obligat să recurgă la „măsuri de represalii”, care ar viza creșterea taxelor de import pentru mărfuri americane în valoare de 60 de miliarde de dolari. Însă Trump a avertizat: „Dacă China are de gând să întreprindă represalii împotriva agricultorilor noștri sau a altor industrii, vom trece imediat la faza 3, adică taxe vamale pe mărfuri de 267 de miliarde de dolari”.

Observatorii apreciază că Trump urmărește ca prin această escaladare a războiului comercial să sufoce China și s-o facă să-i accepte condițiile, bazându-se pe faptul că economia chineză este de cinci ori mai dependentă de Statele Unite decât economia americană (în 2017, SUA au exportat mărfuri în valoare de 135 de miliarde de dolari în China și au importat mărfuri de 506 miliarde).

Alianța Oropsiților

Conștientă de riscurile pe care le implică un conflict comercial deschis cu Statele Unite, China își caută un aliat în cealaltă superputere mondială „oropsită” de administrația Trump: Rusia. În ultimele luni, aceasta s-a văzut țintită și ea de mai multe salve de sancțiuni americane sau internaționale.

Ultimele au fost dictate de Washington pe 9 august, pentru implicarea Moscovei în atentatul asupra fostului spion Serghei Skripal, și au intrat în vigoare pe 22 august. Ele vor împiedica Rusia să mai importe tehnologii care pot avea aplicații militare. Alte sancțiuni, calificate ca „mai draconice” se află în pregătire la Casa Albă.

Așa cum comentează Le Point, acțiunile dure ale Washingtonului au dus la căsătoria din interes între Ursul rusesc și Dragonul chinez.

Xi Jinping s-a afișat tot numai zâmbet cu Vladimir Putin la forumul economic de la Vladivostok de săptămâna trecută. Noua alianță dintre cei doi are însă și o miză militară: simultan (11-17 septembrie) trupe chineze au participat la „Vostok2018”, cele mai mari manevre militare efectuate de armata rusă după încheierea Războiului Rece.

Este evident că cele două imperii (foste?) comuniste strâng rândurile în fața inamicului comun american, într-o alianță care cu scurt timp în urmă părea împotriva naturii. Și pe care cei doi lideri o afișează ostentativ: biografia lui Vladimir Putin este un best-seller în China, fiind expusă alături de cea a lui Xi.

 

„China conduce jocul, Rusia o urmează”

În ciuda aparențelor, „China conduce jocul și Rusia o urmează”, explică Fiodor Tertițky, analist la NK News, un site specializat în problemele Asiei de Sud-Est. Sancțiunile occidentale care blochează exporturile ruse spre Occident și prăbușirea prețurilor la hidrocarburi, de exporturile cărora Rusia este dependentă, l-au obligat pe Putin să se orienteze spre mastodontul asiatic. Iar Beijingul este perfect conștient de poziția sa de forță și negociază dur prețul gazelor pe care le importă din Siberia, în fața unui Gazprom care suferă în lipsă de debușee.

Putin, diversiunea perfectă

Alianța cu Putin prezintă numeroase avantaje pentru Beijing, arată analiza Le Point: un aliat sigur la ONU în fața Occidentului, în chestiuni precum drepturile omului, comerțul sau marile dosare internaționale. Charismaticul Putin, mereu în lumina flashurilor presei occidentale, oferă diversiunea perfectă pentru placidul Xi. În timp ce fostul spion KGB monopolizează atenția Statelor Unite în subiecte precum posibila sa implicare în alegerile prezidențiale sau campania militară din Siria, „noul Mao”, cum i se spune lui Xi, obține libertate de mișcare pentru înăsprirea dictaturii sale sau pentru cucerirea Mării Chinei de Sud-Est, zonă comercială strategică, prin cucerirea de insule artificiale, sfidând decizia Curții de la Haga.

În Asia de Nord-Est, Putin recunoaște supremația noului Imperiu Chinez, pe cale de a renaște. „Rușii nu vor face niciodată ceva în regiune fără aprobarea chinezilor”, spuneTertițky. „Chiar și nord-coreenii au înțeles asta și preferă să discute direct cu Beijingul.”

Xi, răsfățatul Occidentului

În plus, Xi Jinping știe să profite perfect de naivitatea Occidentului, fiind un răsfățat mai ales în Europa. Spre deosebire de Putin și Trump, considerați nefrecventabili, Xi știe că nu-l costă nimic să vorbească de lupta împotriva încălzirii globale sau de liberalizarea comerțului, teme atât de dragi Occidentului, în timp ce industria chineză continuă să fie cea mai poluantă din lume, iar protecționismul chinez printre cele mai agresive.