Toată lumea aplaudă, unii chiar bucuroși, alții înghițind în sec, sosirea noului Ambasador al Statelor Unite în România, domnul Adrian Zuckerman. Bun, rău, vom vedea, dar în mod cert altceva. Sloganul ”Go home, Klemm” a devenit, în sfârșit, realitate.
Acesta este nu doar bun prieten cu Trump, ci chiar un avocat de mare succes, de un succes care este chiar provenit din lumea reală, a afacerilor, a ceea ce înseamnă afaceri și succes în cel mai real sens al cuvântului. Vorbește română și știe drept… drept adevărat, nu din acela veverițesc.
Așadar, situația pe care o va găsi în România îl va oripila cu atât mai mult. Va înțelege tot ce se prezintă la televiziuni, ce scrie în presă, fără a citi doar sintezele traduse de intrușii Sistemului pe lângă fiecare Ambasador al SUA de la origini și până în prezent. Și ce va vedea el că se întâmplă în România? Păi va savura un Stat de drepți în toată splendoarea sa. Un stat în care cel mai Înalt Judecător, președinte al Instanței Supreme susține că procurorii sunt deasupra avocaților, după ce predecesoarea sa tocmai își declara ”parteneriatul” cu fix aceiași procurori.
În fix același Stat de drepți, în care acuzarea e deasupra apărării, va auzi procurori care ”paradesc” cetățenii țării lor, care au ”fetișuri” cu niște indivizi și care fac dosare unora pentru că i-au înjurat acum zece ani. Nici măcar nu ar fi atât de grav asta… se mai întâmplă accidente ... genetice. Ceea ce este extrem de grav însă este că un întreg Sistem de drept asistă neputincios la asemenea derapaje și nu se întâmplă nimic: acești procurori sunt liberi și zburdă liniștiți pe străzi, iar alții prin CSM.
Și, de parcă nu ar fi suficient, va afla că în țara sa natală cercetarea penală se face pe acte secrete care adaugă grobian la lege și, desigur, acest accident nu stârnește nici el nicio reacție oficială a structurilor competente.
Mai vreți, domnul Zucke? Dacă da, vă mai spunem: procurori șefi care nu respectă decizii ale Curții Constituționale (sfinte în țara sa de adopție, fiind date de Curtea Supremă) nu sunt sancționați nici măcar disciplinar … ce-i drept nu în unanimitate. Procurori și judecători în masă refuză să aplice deciziile Curții Constituționale și vâră nevinovați prin pușcării. În plus, soluțiile instanțelor depind de norocul cu care te-ai născut în viață și nici măcar, dacă ajungi pe culoarul gata aranjat. Judecătorii care dau achitări merg la pușcărie doar pentru că au dat soluții ce nu au convenit procurorilor iar procurorii – paraditori se înghesuie să devină șefi pe la Unitatea de Elită.
Interceptările falsificate și raportările soluțiilor la serviciile secrete, care făceau acte de cercetare penală deși le era interzis expres de lege vor completa tabloul fascinant, cu care, desigur, oricine vine dintr-un stat sănătos și are cunoștințe în domeniul de referință.
Oare cum vor suna aceste farafastâcuri ale Statului de Drept în mintea unui avocat venit dintr-un sistem de drept profund democratic?
Cred că se va felicita cu toată făptura sa că a putut pleca la timp din această demență!
Recomandările noastre
