Ziarul Washington Post are vești proaste pentru americani, la aproape toate simulările de război făcute în ultimii zece ani, SUA a pierdut în fața Chinei. Deși ziarul e cunoscut pentru pozițiile sale împotriva președintelui Donald Trumo, de data aceasta nu pare a fi vorba de o campanie partizană, ci de un strigăt de alarmă!
“Iată o realitate care ar trebui să dea fiori oricărui american care presupune că, dacă facem cheltuieli de aproape 1 trilion de dolari pe an cu apărarea, deținem primatul în fața Chinei, rivalului nostru în devenire.
„Pe parcursul ultimului deceniu, la toate simulările de război SUA contra Chinei, SUA au obținut un palmares aproape perfect: am pierdut aproape de fiecare dată.”
Acesta e un citat dintr-o carte nou apărută, intitulată „The Kill Chain: Defending America in the Future of High-Tech Warfare” [„«Lanțul uciderii»: Apărarea Americii în Viitorul Războiului de Înaltă Tehnologie”; (lanțul uciderii” se referă la o înlănțuire de acțiuni militare specifice, de la luarea deciziei până la executarea efectivă a atacului - n.trad.)
E cea mai provocatoare critică a politicii militare americane pe care am citit-o în mulți ani. E scrisă de Christian Brose, fost director de personal la Comitetul Forțelor Armate al Senatului și fost colaborator apropiat al răposatului senator John McCain (republican, Arizona).
Cartea nu este doar un apel de trezire la realitate, e o alarmă de incendiu declanșată în toi de noapte.
Brose explică un adevăr teribil despre războiul cu China: sateliții noștri de spionaj și comunicații ar fi neutralizați imediat; bazele noastre înaintate din Guam și Japonia ar fi „inundate” de rachete de mare precizie; portavioanele noastre ar trebui să fugă din apropierea Chinei pentru a scăpa de un atac; avioanele noastre de luptă F-35 nu și-ar putea atinge țintele, întrucât avioanele-cisternă necesare realimentării lor în zbor vor fi fost doborâte.
„Multe dintre forțele americane vor fi anihilate”, scrie Brose. Am devenit vulnerabili, argumentează el, pentru că am pierdut din vedere o necesitate esențială puterii militare - acel „lanț al uciderii” , care înseamnă depistarea pericolelor și luarea rapidă de măsuri decisive pentru neutralizarea lor.
Cum s-a întâmplat așa ceva? Nu a fost vorba de o greșeală a serviciilor secrete, de o disfuncționalitate a Pentagonului ori Congresului, nici de un avans tehnologic insuficient.
Nu, e vorba pur și simplu de inerție birocratică agravată de interese adânc înrădăcinate.
Pentagonul se pricepe foarte bine să facă ceea ce făcea ieri, iar Congresul fix asta și insistă să facă. Am fost atât de ocupați să ne lustruim armele depășite încât, scrie Brose, „SUA au fost prinse în ambuscadă de viitor”.
Ar trebui să medităm la vulnerabilitatea Americii acum, cât timp lumea se află în carantină și avem o șansă de a reevalua. O nouă lume va apărea după pandemia de coronavirus, una în care China este în mod limpede hotărâtă să conteste SUA în calitate de putere globală.
Războaiele propagandistice privind originea noului virus care provoacă Covid-19 nu sunt decât o încălzire pentru încercările care ne așteaptă.
Armata Chinei nu se concentrează pe proiectarea puterii, precum a noastră, ci pe împiedicarea dominației americane. În loc să-și construiască și să-și trimită peste tot prin lume flote de portavioane și escadre de avioane, cum facem noi, Beijingul și-a construit arme de precizie cu care să poată împiedica mobilizarea acestor forțe de către SUA.
Un exemplu este DF-21, prima rachetă balistică anti-navă din lume, despre care Brose afirmă că e poreclită „ucigașul de portavioane”.
Pentagonul vrea să se confrunte cu provocarea chineză, dar insistă pe menținerea acelorași platforme vulnerabile, cu prețuri exorbitante, în centrul puterii militare a SUA. Iar Congresul cere respectarea acestui statu-quo.
Atunci când fostul secretar al apărării Jim Mattis și fostul secretar al marinei militare Richard Spencer au încercat să retragă din activitate un portavion, în 2019, Congresul a refuzat.
Avioanele militare scumpe beneficiază și ele de lobby. După cum observă Brose: „Există un motiv pentru care piesele de F-35 sunt produse în fiecare stat al Americii. [...] Este oportunism politic.”
Atunci când Pentagonul încearcă totuși să inoveze, e prea anchilozat pentru a manevra și a se adapta. Un exemplu clasic e aventura nefericită de 18 miliarde de dolari a armatei terestre cunoscută drept „Sisteme de Luptă Viitoare”, care ar fi trebuit să coordoneze diverse arme moderne, dar s-a dovedit a fi mai puțin suplă decât o consolă PlayStation Sony.
Brose argumentează că a venit momentul unei revizuiri radicale. În loc să construim arme pentru strategia depășită a proiectării puterii ar trebui să ne înarmăm pentru a-i „bloca Chinei dominația militară”.
Acest lucru se traduce prin multe arme ieftine și autonome dispuse la periferia perimetrului, în antiteză cu o mână de arme excelente, dar vulnerabile la atac.
Aceste sisteme inteligente există deja: drona XQ-58A a Forțelor Aeriene, cunoscută și ca „Valkyrie”, e aproape la fel de capabilă ca un avion de luptă, numai că e cam de 45 de ori mai ieftină decât un F-35.
Submarinul „Extra-Large Unmanned Underwater Vehicle” al Marinei, numit și „Orca”, e de 300 de ori mai ieftin decât un submarin de atac de clasă Virginia, care costă 3,2 miliarde de dolari.
Dar acești roboți nu dispun de un lobby care să poată rivaliza cu cel al giganților contractelor militare.
Viziunea lui Brose e aceea a unei versiuni militare a „Internetului lucrurilor” - sisteme inteligente dispuse la limita perimetrului nostru defensiv, care pot contracara dominația Chinei fără a face gaură în buget și fără a risca vreo confruntare decisivă.
„Avem banii, avem baza tehnologică și avem talentul uman”, scrie el. Ceea ce ne lipsește este voința de a face schimbarea.
Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună americanii, în formularea simplă a lui Brose, este: „cum poate câștiga viitorul?” Avem acum un răgaz de timp, mulțumită carantinei noastre impuse, pentru a ne gândi creativ la apărare.
Ar fi o nesăbuință să intrăm în noua lume post-pandemie cu aceleași arme învechite”.