“Iată o realitate care ar trebui să dea fiori oricărui american care presupune că, dacă facem cheltuieli de aproape 1 trilion de dolari pe an cu apărarea, deținem primatul în fața Chinei, rivalului nostru în devenire.

„Pe parcursul ultimului deceniu, la toate simulările de război SUA contra Chinei, SUA au obținut un palmares aproape perfect: am pierdut aproape de fiecare dată.”

Acesta e un citat dintr-o carte nou apărută, intitulată „The Kill Chain: Defending America in the Future of High-Tech Warfare” [„«Lanțul uciderii»: Apărarea Americii în Viitorul Războiului de Înaltă Tehnologie”; (lanțul uciderii” se referă la o înlănțuire de acțiuni militare specifice, de la luarea deciziei până la executarea efectivă a atacului – n.trad.)

E cea mai provocatoare critică a politicii militare americane pe care am citit-o în mulți ani. E scrisă de Christian Brose, fost director de personal la Comitetul Forțelor Armate al Senatului și fost colaborator apropiat al răposatului senator John McCain (republican, Arizona).

Cartea nu este doar un apel de trezire la realitate, e o alarmă de incendiu declanșată în toi de noapte.

Brose explică un adevăr teribil despre războiul cu China: sateliții noștri de spionaj și comunicații ar fi neutralizați imediat; bazele noastre înaintate din Guam și Japonia ar fi „inundate” de rachete de mare precizie; portavioanele noastre ar trebui să fugă din apropierea Chinei pentru a scăpa de un atac; avioanele noastre de luptă F-35 nu și-ar putea atinge țintele, întrucât avioanele-cisternă necesare realimentării lor în zbor vor fi fost doborâte.

„Multe dintre forțele americane vor fi anihilate”, scrie Brose. Am devenit vulnerabili, argumentează el, pentru că am pierdut din vedere o necesitate esențială puterii militare – acel „lanț al uciderii” , care înseamnă depistarea pericolelor și luarea rapidă de măsuri decisive pentru neutralizarea lor.

Cum s-a întâmplat așa ceva? Nu a fost vorba de o greșeală a serviciilor secrete, de o disfuncționalitate a Pentagonului ori Congresului, nici de un avans tehnologic insuficient.

Nu, e vorba pur și simplu de inerție birocratică agravată de interese adânc înrădăcinate.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE