Respectiva zona este recunoscută ca fiind un soi de „pepinieră” pentru gheaţa din Oceanul Artic, fiind una dintre principalele ei surse din regiunea siberiană.

Gheaţa se formează de obicei pe Marea Laptev, în zona de coastă, apoi călătoreşte dusă de curenţă către vest, purtând cu ea nutrienţi din zona Siberiei. În primăvară, ea se topeşte în zona strâmtorii Fram, dintre Groenlanda şi Svlabard. Dacă gheaţa se formeză târziu în zona Laptev, va fi mai subţire şi se va topi mai repede, văduvind planctonul artic de nutrienţii pe care se baza. Asta va însemna automat şi o reducere a capacităţii lui de a absorbi dioxid de carbon, ceea ce amplifică gazele de seră şi continuă încălzirea planetei.

Marea este îngheţată timp de circa 10 luni pe an, doar în august şi septembrie fiind limpede. Întârzierea îngheţului a fost provocată de călduri neobişnuite şi întârziate în nordul Rusiei şi în zona apelor din jurul cercului arctic.

Oamenii de ştiinţă avertizează asupra unui posibil efect de domino.

Temperatura apei oceanului în zonă a crescut recent cu 5 grade peste medie, după o serie de valuri de căldură şi o topire prematură a gheţii de anul trecut de pe mări.

Toată acea căldură eliberată din gheaţă are nevoie de mult timp pentru a se disipa în atmosferă, ceea ce duce la o reacţie în lanţ.

În acest moment, nivelul apelor artice sunt la un nivel record.

Oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca între 2030 şi 2050 planeta să experimenteze prima vară polară fără gheaţă în zona artică din cauza încălzirii globale, scrie g4media.ro.

Calota glaciară din Groenlanda se topeşte în prezent de şase ori mai repede decât o făcea în 1972. Potrivit unui studiu al experţilor în fiecare an calota glaciară pierde câte 286 de miliarde de tone de gheată. Topirea calotei glaciare duce la creşterea nivelului oceanului planetar şi inundarea uscatului