O aventură: Descoperirea unui neamț în Germania! România lui Cristoiu

O aventură: Descoperirea unui neamț în Germania! România lui Cristoiu

Motto. Acest articol nu e o luare de poziție. E pur și simplu o constatare. Încă de la Dusseldorf, de la aterizare, în drum spre Aachen, împreună cu soţia ne-am lansat într-o veritabilă aventură: Descoperirea, în Germania, a nemților!

– Uite un neamţ! exclamă soţia, văzînd pe stradă un tată blond, cu doi copii blonzi.

– N-aș fi atît de sigur, răspund eu. Şi dacă e un turc vopsit, care a făcut copii cu o nemţoaică?  Nu e lucru prea lesne azi să descoperi nemţi în Germania. 

Spaţiul public e plin de turci, chinezi, asiatici în general, locuitori din Est (rromii noştri), arabi şi arăboaice, pakistanezi, thailandeze, negri şi, evident, emigranţii din ultimele valuri - sirieni, afgani şi irakieni. Pe cei din valul Mama Merkel îi recunoşti ușor. Sînt tineri, cu barbuță, umblă în grup, cu aerul că sînt în căutarea a ceva de violat, fără femei şi copii. Familiile vor fi aduse mai tîrziu.

Ne puteți urmări și pe Google News

Şoferul care mă duce de la aeroportul Dusseldorf la Gară e turc.

– Sînteţi din Turcia? îl întreb citind pe ecuson numele Ahmet.

– Din Turcia, răspunde el mîndru.

La Aachen, ca să cumpărăm abonament la autobuz, intrăm într-un chioşc care vinde ziare, dar şi loto. La ziare e o jună din Asia. La Loto, o bătrînă, mamă sau bunică asiatică. Vorbeşte prost germana. De engleză n-are habar.

Contrar teoriilor vînturate în Europa, năvala emigranţilor nu e rezultatul unei luări prin surprindere a autorităţilor germane. Nu e nici semnul toleranţei excesive a nemţilor, care nemţi au complexul purificării hitleriste, bla, bla, bla. E produsul unei politici pragmatice și programatice, ţintind două scopuri pe termen mediu şi lung:

1) Repopularea Germaniei, în pericol de a fi redusă pe termen lung la numărul de locuitori ai unui Land din cauza ratei mici a natalității. Ca şi la Hamburg, la Aachen m-a surprins numărul mare de persoane care scot la plimbare cîini şi nu copii. Aflată în faţa unei Crize a forţei de muncă, Germania a apelat şi apelează la cetăţenii din Africa, Orientul Mijlociu, Asia. Angela Merkel a socotit că merită bombănelile prezentului în numele viitorului. E sigură că va intra în Istorie drept cea care a salvat Germania prin injecția de ceea ce romanii ar fi numit barbari.

2) Imigraţia ilegală e mult mai rentabilă decît cea legală. Desigur, imigrantul nu-şi poate permite în general să facă gură cînd vine vorba de drepturile sale. Un imigrant ilegal însă nu-şi poate permite nici măcar să ceară un salariu decent. Mulţi dintre imigranţii veniţi cu valul sînt sirieni. Graţie regimului qvasi socialist, sirienii sînt oameni cu şcoală. Din cauza războiului, au luat calea pribegiei sirienii educaţi, cu şcoală, mai vulnerabili la Război decît cei fără şcoală.

Ca şi în alte locuri din Europa, în Germania se prefaţează pe termen lung dispariţia rasei albe. Desigur, la un moment dat, din încrucişări, va ieşi o rasă nouă. Să-i zicem cu aproximație rasa tărcată. Dar acum sigur e pe termen lung că rasa albă e pe ducă.

Pînă aici nimic îngrijorător. În definitiv, nu alt proces a străbătut Imperiul Roman în epoca de decadenţă. Cetăţenilor romani fleşcăiţi, tot mai pirpirii, le-au luat locul barbarii: Virili, puternici, vitali, ambiţioşi, buni reproducători. În Germania, văzută de mine cel puţin, străinii se constituie în comunităţi proprii. A sporit numărul magazinelor dedicate alimentelor, îmbrăcăminţii, mărfurilor lor. (vezi foto).

Cheia unei asimilări a străinilor e dată de integrarea acestora în societatea germană. În cartierul în care am găsit aparthotel există un magazin turcesc (vezi foto). Vînzătorii sînt turci. Produsele sînt turceşti şi toate scrise în turcă. De ce are nevoie un turc de produse turceşti? Dacă a venit să trăiască şi să muncească în Germania, n-ar fi normal să consume produse nemţeşti? Acelaşi lucru şi despre ţinuta musulmanelor. N-am văzut nici una altfel decît în ținuta cerută de religia lor. 

La un Netto, am văzut o cumpărătoare îmbrăcată în negru pînă la nas. Dacă o nemţoiacă ajunge în Iran, e obligată chiar din avion, să-şi pună broboadă. Şi e normal să fie aşa. E un semn de respect faţă de iranience. N-ar trebui să arate şi musulmanele acelaşi respect faţă de nemţoaice? Ele n-au venit în Germania în excursie, ca să poți înțelege refuzul de a se îmbrăca europenește. Au venit ca să trăiască aici. Aici și-au găsit sau o să-și găsească un rost. Aici fac sau vor face copii. Dacă ai venit să trăieşti şi să munceşti în Europa înseamnă că vezi în Europa o lume ideală, oricum superioară celei din care vii. De ce nu renunţi la cel mai important semn al lumii din care vii? Sînt întrebări care trec dincolo de retorică.

Magazinele, restaurantele, serviciile, îmbrăcămintea dezvăluie cetăţeni care nu se integrează în societatea germană sau care, cel puţin, au rămas cu o parte din suflet în lumea din care vin. E mai mult decît semnificativă deosebirea radicală de comportament față de alții. Germanii - germani sînt învățați de mici să sară în ajutorul altora. La gara Dusseldorf, obligat să urc treptele abrupte ale scării care ducea la peron cu două valize babane, văzînd un bătrîn chinuindu-se mulți dintre cei care suiau sau coborau au dat să mă ajute, printre aceștia numărîndu-se și tinere. În autobuzul din Aachen, dacă mă vedea suindu-mă un adolescent așezat pe scaunul bătrînilor, sărea în picioare imediat și mă invita să iau loc.

În același autobuz, dacă pe locurile rezervate ședeau negri, musulmani, asiatici, nici unul dintre ei, deși niște hăndrălăi, nu dădeau semn c-ar vrea să se ridice. Explicația e simplă. Imigranții aduc și păstrează în Germania nepăsarea unei lumi crude față de bătrîni, față de neputincioși, față de cei care nu sînt în putere.

O societate modernă, înaintată, se vede după comportamentul față de neputincioși, față de deținuți și față de pisici. Între noi fie vorba, din acest punct de vedere, majoritatea românilor, cruzi față de tot ce nu e forțos, cad la examenul modernității.

Repet în final: Societatea germană, ca și cea din alte țări vestice, dovedește o remarcabilă conștiință modernă în acceptarea ca străinii să se integreze în societatea germană. Problema e că străinii nu vor să se integreze în societatea germană.