În paralel, procurorul general a depus la Ministerul Justiției o plângere împotriva raportului de evaluare întocmit de Toader, raport care a stat la baza cererii de revocare. Dacă i se va respinge plângerea, procurorul general se va putea adresa din nou instanțelor.

Ambele solicitări, cea de la Alba și cea de la minister, au fost depuse vineri, adică la peste o săptămână de la momentul în care Toader a cerut oficial demiterea procurorului din funcția supremă din Ministerul Public. Toader a lansat solicitarea pe circuitul CSM-Cotroceni pe 24 octombrie.

În paralel, audierea procurorului general la Secția de procurori a CSM, demers absolut necesar pentru îndeplinirea formalităților, a fost mutată din 13 noiembrie (data stabilită inițial de CSM) pe 20 noiembrie (dată cerută de Lazăr) pentru ca, în final, să fie stabilită pe 19 noiembrie (la solicitarea lui Toader). Astfel, luni, pe 19, la ora 10.00, Lazăr trebuie să fie la CSM, iar a doua zi, la 11.00, se va prezenta la Alba, la proces.

E greu de anticipat acum finalitatea celor două demersuri ale lui Lazăr, dar un lucru e cert, ele îl ajută să obțină timp. Dar de ce ar fi timpul vital pentru Lazăr și Toader?

Amândoi au avantaje minime dacă demersul ăsta se lungește. Lazăr se apropie mai mult de primăvara anului viitor, când oricum îi expiră mandatul la Parchetul suprem, iar Toader știe că nu se poate vorbi serios despre remanierea sa atâta timp cât e angrenat în singura luptă importantă a Coaliției de guvernare.

Totuși, adevăratul beneficiar al întârzierii momentului în care solicitarea de revocare va ajunge la Cotroceni este Klaus Iohannis. El știe că soluția simplă, în acord cu decizia Curții Constituționale care l-a obligat să o demită pe Laura Codruța Kovesi, înseamnă moartea iluziei că ar putea ajunge președinte pentru al doilea mandat. Contracandidatul său principal, Dacian Cioloș, ar specula sigur o asemenea greșeală. De fapt, dacă va semna, Iohannis nu mai are altceva de făcut anul viitor decât să-i facă și el campanie fostului prim-ministru. De fapt, așa cum reiese și din declarațiile făcute marți, Iohannis chiar întrevede în apariția cererii de revocare a procurorului general o șansă unică pentru a-și lansa campania pentru al doilea mandat.

A spus că nu va face nimic legat de revocare până nu se pronunță judecătorii pe ambele solicitări ale procurorului general și apoi a sugerat că va căuta motive de nelegalitate pentru a nu semna decretul de demitere.

Circulă deja multe scenarii privind felul în care președintele va încerca să scape din capcana întinsă de ministrul Justiției. Cel mai fantezist este acela că, la un moment dat, când nu va mai exista nicio soluție juridică de a amâna, își va delega atribuțiile, sub un pretext oarecare, lăsând altuia „onoarea” de a semna decretul. Călin Popescu Tăriceanu, de exemplu, ar face asta cu ochii închiși.

Tind să cred în altă variantă, cea în care președintele va refuza să emită decretul. Cred în asta chiar dacă vor sări juriștii, spunând că, potrivit CCR, președintele nu are această opțiune. Cu procese, plângeri și rapoarte contestate, întreaga afacere s-ar putea muta până după Anul Nou. Ce ar mai risca atunci președintele? Vom fi în an electoral și o suspendare ar fi o adevărată binecuvântare pentru candidatul care va avea ca teme combaterea corupției și acapararea Justiției de către infractori. Chiar și un eventual proces pentru „obligația de a face” l-ar ajuta electoral.

Cu cât se va apropia momentul adevărului de la urne, chiar și Coaliția ar putea renunța la demersul revocării lui Lazăr, iar asta va sufla tot în pânzele lui Iohannis care va putea arăta electoratului său o premieră: PSD-ALDE pot fi opriți!

P.S. Multe dosare i-au trecut lui Iohannis pe lângă ureche, din 2007 încoace. 9 la Alba Iulia, unul la parchetul General, dar cel mai dur pare a fi dosarul de candidat pentru al doilea mandat, dacă va semna revocarea lui Lazăr. Prin amânări, președintele mai obține un avantaj, cel de a spera să se uite de faptul că multe clasări sunt legate de șefia lui Lazăr la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Practic, dosarul de „președinte transformat de Ciuma Roșie în notar” i se „clasează” când nu va mai putea fi atacat pentru că salvează un procuror care l-a salvat în trecut.