Un buggy făcut doar din piese de Dacie este cea mai nouă şi cea mai admirată "jucărie" din atelierele de mecanică ale Facultăţii de Inginerie Hunedoara.
Trei studenţi au acceptat provocarea profesorilor lor şi, până la urmă, au scos-o la capăt mai bine decât se aşteptau. A rezultat un buggy perfect funcţional, cu toate cele necesare unei maşini obişnuite: de la faruri şi proiectoare până la câteva mici ornamente. Maşina a fost, de fapt, proiectul de licenţă al celor trei, iar comisia de examen a fost mai mult decât impresionată.
Eugen Zoica, Mircea Muntean şi Marius Căstăian – Ştefănesc, toţi în vârstă de 23 de ani, studenţi ai specializării Autovehicule Rutiere din cadrul Facultăţii de Inginerie din Hunedoara au reuşit să obţină note apropiate de maximum la licenţă construind de la zero un buggy–car.
Deşi ştiau, de la început, că le va fi mai greu să ducă la bun sfârşit un proiect practic, decât să facă o dizertaţie pur teoretică, cei trei nu au stat foarte mult pe gânduri. Au reuşit să cumpere două Dacii vechi, cu 1000 de lei. A fost nevoie de două pentru că motorul unui buggy trebuie amplasat în spate, aşa că era nevoie de o clasică punte faţă de Dacie în plus, pentru a putea amplasa "inima" maşinii. "Toate piesele sunt de Dacie, aproape toate. Mai puţin cadrul. De fapt cu cadrul am avut, poate, cele mai mari dificultăţi pentru că foarte greu am reuşit să găsim ţeava potrivită pentru aşa ceva", spune Mircea Muntean, unul dintre cei trei, de acum, tineri ingineri.
Ne puteți urmări și pe Google News
"Am lucrat destul de mult, toţi trei, pentru că am dat peste tot felul de probleme. Dacă ar fi să adunăm timpul de lucru, cred c-am ajunge undeva la două luni întregi, cu program de 8- 10 ore de muncă pe zi. A fost greu, dar a meritat", adaugă tânărul. "Montarea arcurilor ne-a cam dat un pic peste cap, însă am reuşit, după câţiva nervi şi câteva încercări, să le punem bine", îl completează colegul său, Eugen Zoica.
Probleme de tot felul
Structura de rezistenţă a maşinii a fost proiectată pe calculator, iar transpunerea ei în realitate le-a dat foarte mult de lucru tinerilor, pentru că trebuiau să respecte proiectul şi metodele speciale de sudare. Nu a fost uşor nici cu instalaţia electric şi, mai ales, cu montarea bordului, luat de la una dintre cele două Dacii vechi. În completarea acestuia, a mai fost montată o consolă centrală pe care sunt amplasate butonul general de contact, butonul de contact efectiv, claxonul, comenzile pentru faruri şi butonul pentru instalaţia suplimentară de răcire, obligatorie din cauză că motorul este amplasat în spate, iar una clasică nu ar fi avut un curent de aer suficient de puternic.
Tracţiunea este pe puntea spate, iar adaptarea dispozitivului de schimbare şi a cutiei de viteze a fost o altă problemă de rezolvat. Instalaţia de frânare a necesitat şi ea un calcul hidraulic suplimentar, pentru că a fost uşor modificată. Buggie-ul are 1,45 metri lăţime, 1,65 înălţime, 3,30 lungime şi nu depăşeşte 450 de kilograme. Suspensiile trebuie "înmuiate" pentru că o Dacie veche cântăreşte mai mult de o tonă, dar tinerii spun că de asta se vor ocupa când vor începe master-ul, pe care au de gând să-l urmeze tot la Hunedoara.
A fost o treabă serioasă
Maşinuţa construită de cei trei tineri servit destul de bine scopului pentru care a fost creată: promovarea examenului de licenţă. Membrii comisiei au fost vizibil încântaţi când au văzut că au de-a face un un proiect transpus în practică. Unii dintre ei au mers cu examinarea până într-acolo încât au şi făcut câteva ture cu buggy-ul prin curtea facultăţii.
Totuşi, normele Universităţii Politehnica Timişoara (instituţie din care face parte şi Facultatea de Inginerie Hunedoara), prevăd unele reguli privind acordarea notelor la examenul de licenţă, cea mai importantă fiind legată de notele obţinute la examenele de pe parcursul anilor de studiu, aşa că, deşi ar fi dorit, nu le-au putut acorda nota maximă celor trei tineri. Aceştia au primit, totuşi, note bune, înte 9.00 şi 9.80.
Coordonatorul de proiect, dr. ing. Sorin Raţiu precizează că în acest caz nu a fost vorba de un hobby, ci mai degrabă de conştiinţa lucrului făcut bine, de la cap la coadă: "Cei trei studenţi au ales o temă de lucru dintre cele stabilite de facultate. Nu hobby-ul i-a îndemnat şi ajutat să reuşească, ci munca depusă şi profesionalismul de care au dat dovadă. A fost o temă de lucrare de diplomă cât se poate de serioasă, cu fel şi fel de calcule care au precedat realizarea practică. A fost un studiu teoretic cu finalizare practică".
Recomandările noastre
