Dispăruţi de mai bine de 170 de ani, câţiva castori şi-au făcut recent simţită prezenţa în Parcul Natural „Lunca Mureşului“.
Ultimul exemplar de castor văzut prin zona Banatului datează din 1830“, ne-a spus Ovidiu Pârv, directorul Parcului Natural „Lunca Mureşului“. În această iarnă însă, administratorii parcului au găsit în Lunca Mureşului Inferior urme evidente că în zonă şi-a făcut apariţia cel puţin o familie de castori. Primul care a văzut urmele a fost unul dintre agenţii de teren din cadrul administraţiei ariei protejate, Attila Toth.
„Sunt semne caracteristice. Sunt arbori care sunt doborâţi de la 20 de centimetri înălţime până la aproximativ un metru, sunt roşi sub formă de trunchi de con, cu vârful care întotdeauna e aplecat în apă. E caracteristic pentru ei, pentru că doresc să-şi construiască un fel de adăpost. Reuşesc acest lucru pentru că, doborând mai mulţi arbori într-o zonă restrânsă, pot să-şi facă adăposturi“, a declarat Ovidiu Pârv, directorul Parcului Natural „Lunca Mureşului“. Urmele sunt în arealul dintre Pecica şi Semlac. Ar putea cădea victimă braconierilor Castorii nu sunt periculoşi pentru oameni. Ba chiar turiştii s-ar putea considera norocoşi dacă ar vedea un castor în timpul excursiilor prin Lunca Mureşului, pentru că aceste animale sunt o specie nocturnă, iar în timpul zilei nu prea ies din adăposturi. Pentru că este o specie protejată, conducerea Parcului Natural „Lunca Mureşului“ va lua măsuri speciale.
Directorul parcului se teme chiar că aceste câteva exemplare de castori vor deveni o mare tentaţie pentru braconieri, blana fiind extrem de valoroasă, iar glandele anale fiind folosite în industria farmaceutică.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Este un animal strict ierbivor, care poate afecta doar în mică proporţie culturile agricole. Aceasta deoarece este şi un animal teritorial care nu se depărtează mai mult de 30 de metri de malurile râurilor şi nu ajunge astfel la culturile agricole care se găsesc în general la o depărtare mai mare“, a explicat directorului Parcului Natural „Lunca Mureşului“. Există două explicaţii
Specialiştii estimează că în zona Parcului Natural „Lunca Mureşului“ sunt între doi şi patru castori. Arădenii aşteptau cu sufletul la gură apariţia castorului în zonă pentru că, în toamna anului trecut, urme ale acestor animale au fost descoperite şi pe malul maghiar al Mureşului, vizavi de localitatea Cenad, din judeţul Timiş.
Pot exista două explicaţii pentru reapariţia castorului în zonă. Acest lucru se poate datora reintroducerii sale între anii 1991 şi 1993 pe Tisa de către unguri sau datorită unui proiect derulat de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice din Braşov, care avea ca scop reintroducerea castorului în România. Castorii au fost aduşi din Germania, fiind eliberaţi într-un habitat studiat înainte şi considerat extrem de favorabil pentru înmulţirea lui.
Conform H.G. nr. 2151 din 2004, Lunca Mureşului a fost declarată în mod oficial Parcul Natural „Lunca Mureşului“ pe o suprafaţă de 17.166 de hectare. Castorul este o specie indigenă care a dispărut din România la mijlocul secolului al XIX-lea ca urmare a vânătorii excesive, dar şi a consolidării malurilor râurilor. PORECLĂ
„Inginerul regnului animal“ Castorul este supranumit „inginerul regnului animal“. Specialiştii spun că afirmaţia este pe deplin adevărată, întrucât castorul realizează tot felul de construcţii, care mai de care mai uimitoare. Printre acestea se află barajele. Lucrând în comun, castorii rod copacii care cresc pe malurile râurilor. Aceştia se prăvălesc în apă, iar specia îşi face adăposturi şi baraje.
Apoi castorii aduc pietre şi nămol, întărind construcţia cu ajutorul crăcilor şi ţepuşelor. Castorii mai fac tot felul de canale de la apă, pe care le străbat în permanenţă, dar şi „colibe“, nişte căsuţe din ramuri împletite. Castorii pot face baraje efective doar pe râurile mici, care au adâncimea de cel mult un metru. Pe apele mari, cum e Mureşul, din pomii doborâţi la mal îşi fac adăposturi.
Recomandările noastre
