Fosilele unui mosasaur imens și rar, cu dinți globulari uriași, au fost dezgropate în Texas, relevă un nou studiu.

Cele două fragmente de maxilar adult oferă informații despre stilul de viață al Globidens alabamaensis, care ar fi putut atinge lungimi de până la 6 metri. Dinții contondenți care căptușesc maxilarele demonstrează forța brută pe care mosasaurii o exercitau asupra prăzii lor.

„Aceste structuri, cu forma lor de ciupercă, sunt ideale pentru atacurile prin impact - pentru zdrobirea cochiliei. Dacă ceva scapă și îl sfărâmi, cam asta e”, a declarat pentru Live Science Bethany Burke Franklin, paleontolog marin și educator la muzeul de fosile Texas Through Time din Hillsboro. Franklin, care este specializată în reptile marine, nu a fost implicată în studiu.

În timpul Cretacicului târziu (acum 100,5 milioane până acum 66 de milioane de ani), mulți prădători marini emblematici, precum ihtiozaurii asemănători delfinilor și plesiozaurii cu gât lung, au sucombat în fața schimbărilor climatice și a modificărilor ecosistemului marin. Mosasaurii au devenit prădătorii dominanți în mările puțin adânci ale epocii, preluând nișe ocupate odinioară de predecesorii lor mai cunoscuți. Aceste reptile s-au diversificat rapid, ocupând multiple nișe în mediul volatil și bogat în pradă.

Fosilele datează din 1912

G. alabamaensis a fost descoperit în 1912, dar numai câteva exemplare aproape complete ale acestui mosasaur au fost dezgropate vreodată. Cele mai multe dovezi fosile constau în dinți și fragmente mici de maxilar. Patru specii suplimentare de Globidens au fost descrise de atunci.

În timp ce majoritatea mosasaurilor se mândreau cu o serie formidabilă de dinți ca niște pumnale, Globidens a dezvoltat dinți rotunzi, fără vârf, care erau potriviți pentru zdrobirea carapacei țestoaselor, amoniților și bivalvelor. Calea maritimă interioară vestică, care împărțea în două ceea ce este acum America de Nord în timpul Cretacicului târziu, i-ar fi oferit lui G. alabamaensis o mare varietate de pradă cu cochilie. fragmentele au fost descoperite de un vânător privat de fosile în 2023 în Formațiunea Ozan din nord-estul Texasului. Depozitul în care au fost găsite datează din epoca Campanian (acum 83,6 milioane - 72,1 milioane de ani) și are o grosime de doar 20 de centimetri. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi bogat în fosile, inclusiv în alți mosasauri.

Păstrarea chiar și a unei părți din capul animalului este interesantă, a spus Franklin. „Materialul cranian tinde să se strivească mai mult, în special în aceste straturi mai subțiri”, a explicat ea.

Maxilare cu 12 dinți

Unul dintre maxilare încă mai deține 12 dinți; celălalt a păstrat doar șase. Dinții au o lungime de aproximativ 2,5 cm și sunt rotunjiți, perfect concepuți pentru a zdrobi cochiliile dure ale moluștelor. Într-o mandibulă, un dinte germinativ rămâne sub linia gingiei. Acesta ar fi apărut mai târziu pentru a umple un gol. Oamenii de știință cred că, la fel ca rechinii, mosasaurii își pierdeau dinții și îi înlocuiau de-a lungul vieții.

Datorită acestor dinți unici, ei au fost capabili să coexiste alături de alți mosasauri mari care urmăreau diferite tipuri de pradă, a spus Franklin, potrivit Live Science.

„Adaptarea a fost probabil influențată de o supraabundență de cefalopode”, a explicat ea. „Mai multe specii puteau coexista pentru că nu ocupau aceleași resurse. Mosasaurii au fost unii dintre prădătorii cu cea mai rapidă evoluție din acea perioadă. Ei au umplut nișe care au fost lăsate în urmă de ceilalți prădători marini mari - au existat prăpastii uriașe în rețeaua trofică”.