Cu fiecare zi în care au amînat decizia, au dat semn de slăbiciune și l-au întărit pe Nicușor Dan. Decizia trenează de cel puțin două săptămîni. Trebuia să fie într-o joi. Nu, nu s-au înțeles. Dar sigur în weekendul ăsta. Stai așa. Aveți puțintică răbdare, ne pricepem. Nu vă lăsăm de izbeliște.

Ba nu, joia viitoare. Ba nu, duminică sigur. Ba nu, din nou joi. De data asta sigur joi avem candidatul. Nu știm încă dacă e candidat comun sau PSD și PNL fiecare merge cu varianta sa. Dar sîntem puternici, cîștigăm cu siguranță, vom lua cea mai bună decizie. Uitați-vă la noi ce puternici sîntem. Și cît de siguri gestionăm situația.

Aaaaa, pardon. Scuze. Nici joia asta nu ne-am hotărît. Mai durează un pic. Încă nu știm. O lăsăm pe weekend. Ei, aș. Voi chiar i-ați crezut? Un fleac. Nu s-a întîmplat nimic. A trecut și weekendul ăsta și în continuare nu s-a luat nici o decizie.

În tot timpul ăsta, variantele abundau pe bursa publică de bîrfe, care de care mai exotice și mai inadecvate. Culminînd cu lumina luminilor, înțelepciunea înțelepciunilor, vestiul om de administrație publică Ion Lupescu. Nu rîdeți. E de plîns. Atîta s-a putut.

În tot timpul ăsta, presa a disecat subiectul cu entuziasm. Cu fiecare cuvînt scris, cu fiecare vorbă rostită la talk show, se mai adăuga o picătură de neputință la ditamai colosul electoral PSD PNL. Ditamai monstrul de două principale partide ale țării nu au fost în stare aproape o lună să vină cu o soluție decentă.

Au respins-o drept soluție pe Firea, deși stătea bine în sondaje. L-au respins pe Piedone, deși stătea și el bine în sondaje. Acuma vor veni cu un ilustru necunoscut, un medic, altminteri cît se poate de onorabil pe persoană fizică și profesională. Dar cu un handicap imens în cursa electorală. Și fără nici o șansă într-o cursă în care vor candida și Nicușor Dan, și Firea, și Piedone. Săracul ilustru necunoscut, riscă să iasă pe locul patru.

Bucureștiul este iremediabil pierdut. În favoarea lui Nicușor, evident. Încă patru ani de glorioasă ineptitudine administrativă. Four more years, cum zicea rugbystul australian George Gregan către jucătorii All Blacks căzuți în genunchi, nevenindu-le să creadă că au mai pierdut in extremis încă o finală. Acum un an aveau Bucureștiul la picioare. Acuma sînt varză.

Săracii pesediști. Să fie nevoiți să aleagă între disciplina electorală și ce îi îndeamnă de fapt inima. Între mama la copii și pofta inimii. Între ilustrul necunoscut, de care habar n-au, n-au auzit în viața lor, nu știu cu ce se mănîncă, și foarte bine definiții oameni politici Firea și Piedone.

Liberalii nu au astfel de strîngeri de inimă. La ei e simplu. Vor vota cel puțin două treimi cu Nicușor Dan, într-o exemplară continuare a logicii Ciuma Roșie în care au fost spălați pe creieri ultimele cicluri electorale.

Nici useriștii nu au vreo strîngere de inimă. La ei e și mai simplu. Ei sînt fierbinți precum sectanții, precum talibanii, precum maoiștii, precum legionarii. Nu au nici un fel de îndoială. Nicușor este în continuare Mesia lor împiedicat, care va face din București ceva deosebit, perfect, cutremurător de tefelist, ceva sfînt ca soarele sus de pe cer. Cînd? Nu știm. Într-o sută de ani. În două sute. Nu contează. N-auzi că Nicușor este Mesia??

O să fie bine. O să vă placă. Vai, cîtă pricepere politică. Vai, ce dezastru resplendisant. Vai, ce frumos atîrnă. O să facem și noi ca Zorba pe plajă, privind funicularul cum se face țăndări. O să ne aprindem o țigară și o să exclamăm jumătate amuzați, jumătate înțelepți. Ai văzut, șefu’, ce catastrofă frumoasă?

Ghinion. Atîta s-a putut. Bucureștenii merită tot ce e mai bun.

Slava!