Aceste cheltuieli sunt mai degrabă încadrate la capitolul „costuri ale acționarilor”, pe motiv că ar fi realizate în beneficiul acționarilor, și nu în cel al societății care beneficiază de respectivele servicii, arată experții Deloitte Elena Geagea și Alexandru Simion într-un studiu dat miercuri publicității. Sunt vizate atât multinaționalele, cât și companiile locale cu filiale în țară sau în străinătate.
Așadar, modelul de gestionare a afacerilor specific grupurilor de companii, prin care se centralizează anumite funcții care apoi sunt refacturate către fiecare societate din grup, este în continuare pus sub semnul întrebării de către autoritățile fiscale.

Este important de menționat faptul că nu sunt vizate doar companiile multinaționale, ci și cele locale care au filiale în țară sau peste hotare. În consecință, este o tendință care afectează inclusiv antreprenorii români care au dezvoltat un grup de firme și care, în interesul eficienței, apelează la sinergia rezultată din serviciile suport centralizate.

Este vorba, desigur, de servicii din zona de consultanță strategică, management de proiect, tehnologia informației, resurse umane, asistență juridică etc. sau orice alte servicii suport care în general se pretează centralizării”, precizează studiul Deloitte.

Exemple concrete de costuri nedeductibile și costuri deductibile

„În unele cazuri, abordarea de costuri ale acționarului ar putea fi justificată. Spre exemplu, dacă luăm în considerare costurile pentru pregătirea și auditarea situațiilor financiare ale filialei din România în conformitate cu principiile contabile din Statele Unite (i.e. US GAAP) sau cele internaționale (i.e. IFRS), aceste costuri ar putea fi considerate ale acționarilor, pe considerentul că se fac, în general, în beneficiul grupului.
Dacă însă vorbim de activități care au un efect pozitiv asupra activității din filială (de exemplu, bugetarea proiectelor, construirea unui sistem de urmărire a indicatorilor de performanță etc.), aceste costuri sunt evident în beneficiul societății și ele ar trebui să fie deductibile.

Alte exemple includ costuri de recrutare, programe de pregătire a angajaților, consultanță privind politicile de remunerare, pregătirea de proceduri interne pentru siguranța și sănătatea angajaților etc. De asemenea, serviciile privind tehnologia informației, punerea la dispoziție de sisteme (i.e. servicii IT), serviciile privind comunicările interne/externe și cele suport în relații publice, serviciile de marketing (de exemplu, pregătirea de broșuri sau clipuri publicitare) sau asistența juridică (furnizarea unor modele de contracte) aduc valoare filialelor, deci pot fi considerate cheltuieli deductibile la nivelul acestora„, precizează specialiștii Deloitte.

Te-ar putea interesa și: