Interesantă e formula implicată în asemenea atacuri complexe: niște avioane improvizate, artificale, din lemn ușor sau plastic, pe care sunt montate, relativ neșlefuit, bucați de tehnică electronica de ghidaj și telecomunicații, cu telecomandă la distanță și camera de luat vederi în vârf, toate culminând cu capacități explozibile care ar fi trebuit să fie cărate și livrate, deși modelele prezentate nu conțineau această componentă.

Preocuparea armatei ruse pentru acest tip de atacuri pare exagerată, odată ce sistemele de apărare anti-aeriană ale bazelor în teatru au doborât o parte dintre dronele improvizate și realizate artificial – unele cu improvizații barbare și complet inestetice, după cum o probează imaginile lor, difuzate de armata rusă – iar pe celelalte capturându-le sistemele de război electronic anti-dronă cu care este echipată armata rusă, care au captat comunicațiile între centrul de comandă și dronă, le-au decriptat și interpretat, pentru ca ulterior să le poată dirija și așeza la sol controlat, după ce au fost deturnate piratat de sub controlul din zona lor de lansare. Totuși, utilizarea unor asemenea capabilități poate fi interceptată la nivelul unei baze militare aflată în teatru de operații și dotată cu toate mijloacele posibile, în timp ce o operațiune cu un număr redus de oameni și fără capabilități de război electronic ar fi expusă și distrusă de insurgenți, oricât de improvizate ar fi elementele tehnice de atac ale dronelor în discuție.

La 28 iulie, a fost un atac masiv, cu nu mai puțin de 45 de drone. Interceptarea a venit după ce un atac anterior similar asupra unei baze a Armatei siriene a ucis 7 militari. Atacul inițial a fost atribuit Daesh/Stat Islamic, atacul din noaptea de 28/29 iulie pare să fi venit, din spusele părții ruse, de la militanții din zona Idlib, sub control turco-american. Aici s-au refugiat mulți din opozanții care au fost îndepărtați din celelalte zone de deconflictualizare atacate de trupele ruse, șiiții iranieni și milițiile pro-iraniene, împreună cu trupele regimului.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, Generalul maior Igor Konashenkov, vorbește despre împușcarea a încă 5 asemenea drone numai în ultimele 3 zile înaintea expunerii resturilor celor din atacul din 28/29 iulie. Potrivit datelor expuse de Konashenkov, asupra principalei baze ruse din provincia Al Latakia, alta decât portul militar Tartous, este vorba despre drone cu capacitate de zbor de până la 100 km, coordonate de centre de comandă mobile sau fixe aflate în aria de lansare și capabile să le opereze prin oameni pregătiți. Potrivit părții ruse, militanții anti-Assad nu ar avea tehnologia necesară să producă asemenea capabilități militare sofisticate fără sprijin extern.

Deși nu a dat vina explicit pe un autor, la precedentele atacuri din ianuarie-februarie a fost vizat direct Washingtonul, care ar fi livrat capabilități militare trupelor de opoziție, cu precădere din Forțele Democratice Siriene, kurdo-arabe, sub conducere kurdă, deși acum mai este un candidat, Turcia, sub a cărei responsabilitate se află Idlib și zona de unde s-ar fi lansat atacul sub conducerea Armatei Siriene Libere, pro-turce.

Generalul rus susține că numărul de atacuri cu dronă a crescut dramatic recent, iar această modă riscă să producă efecte majore odată ce e diversificată iar modul de utilizare va continua și se va răspândi în afara teatrului de operații din Siria. Astfel, utilizarea dronelor cu explozibil sau mai sofisticate, cu arme la bord, poate crea haos și atacuri cu impact mult mai mare precum asasinate politice. Prezumtiv, un asemenea atac a două drone ar fi fost o tentativă ratată de atentat la adresa președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro.

Acuzația privind implicațiile externe în realizarea dronelor folosite în atacurile recente este una ce pare rizibilă, având în vedere gradul de improvizație și lipsa capacității de reacție a dronelor, ca și lipsa de protecție în fața celor mai uzuale instrumente de război electronic ale Armatei ruse. Atacul părea unul sortit eșecului din start, mai ales pe o asemenea țintă, deci nu se justifica nici un astfel de test, mai ales când e vorba despre luni la rândul de când asemenea atacuri sunt utilizate.

Prezența în componentele dronelor a unor cipuri sau componente electronice de fabricații diverse nu e nici o dovadă, ele putând fi procurate de la jucării și drone banale aflate în comerțul mondial, dronele fiind folosite pe scară largă și în lucrări de agricultură sau în cartografiere, în alte domenii de natură industrială. Totuși calitatea lor în actualele drone improvizate în Siria e foarte redusă, nivelul rudimentar de montare subliniind tot mai mult improvizația și construcția artizanală.

De reținut este absența probelor și datelor mai dezvoltate care să susțină afirmațiile părții ruse. Din motive diverse, nici măcar modul în care urma să fie derulat atacul, tipul de arme sau explozibil de la bord, modul de montare, nimic nu a fost divulgat, nici prezentat ca atare de partea rusă. Și faptul că, de această dată, nu a existat o acuzație directă la adresa Washingtonului, ca sursă de furnizare a componentelor electronice și tehnologice avansate din conținutul dronelor artizanale este ciudat și acoperă elemente mai profunde și secrete, pe care partea rusă nu a vrut să le dezvăluie de această dată