Sursa: EVZ Guvernul Cîțu a intrat în linie dreaptă. A decis în taină să înstrăineze toate zăcămintele de sare și de grafit ale României. Iar pentru a nu declanșa un scandal uriaș, încearcă o prestidigitație. De ochii lumii, să nu înstrăineze Salrom printr-o vânzare de acțiuni. Ci pur și simplu să-i tragă societății covoroul de sub picioare. Să-i ia conținutul. Să-i vândă practic obiectul de activitate.
Salrom, societatea națională a sării este deținută de statul român în proporție de 51%, și de Fondul Proprietatea în proporție de 49%. Prin urmare, singura societate din România care exploatează sarea și grafitul, două bogății uriașe care ne fac unici în Europa, aparține încă statului român. Și așa trebuie să și rămână. În măsura în care mai există suveranitate. Însă Guvernul responsabil de suveranitatea națională i-a pus gând rău societății naționale a sării. Care nu mai trebuie să rămână națională. În acest sens, procedează la o șmecherie.
Artizanul este Claudiu Năsui, ministrul Economiei. Acesta, în bună înțelegere cu Florin Cîțu și cu acordul lui Klaus Iohannis, a stabilit care sunt pașii de urmat. Și a împins-o la înaintare pe Simona Carmen Fătu, secretar de stat în Ministerul Economiei și reprezentant, atenție, al Fondului Proprietatea, timp de 12 ani, în Consiliul de Administrație Salrom. Misiunea doamnei Fătu este să exercite presiuni din ce în ce mai mari asupra Consiliului de Administrație pentru ca, în final, acesta să aprobe vânzarea „sării prin atragerea de investitori străini”. În spatele acestei exprimări, utilizată zilele trecute într-o dezbatere la Antena 3 și de către Claudiu Năsui, ministrul Economiei, se ascunde de fapt înstrăinarea mascată a Salrom. Pentru că obiectul de activitate Salrom este exploatarea și comercializarea sării și a grafitului. În momentul în care aduci un investitor, căruia îi cedezi toate cantitățile de sare și grafit în formă neprelucrată, se cheamă că ai înstrăinat de facto Salrom și, în esență, bogăția de sare și grafit a României.
Și atenție. Această societate, Salrom, aparținând statului român, este o societate pe profit. Nu pe pierdere. Nu există absolut niciun motiv pentru a o înstrăina. Profitul poate crește exponențial, în măsura în care sarea și grafitul sunt prelucrate și comerciaizate ca produs finit și nu vândute pur și simplu așa cum sunt extrase din pământ și în condițiile în care exploatările de sare abandonate sunt utilizate în mod inteligent sub aspect turistic și terapeutic. Sunt activități pe care Salrom pune în ultima vreme un accent din ce în ce mai mare. De ce a-i înstrăina așa ceva? Și mai ales cum?
La prima întrebare, răspunsul trebuie căutat în întreaga politică a Guvernului Cîțu. Care este generată de sloganul „Totul afară”. Un slogan susținut cu aceeași tărie cu care Partidul Național Liberal, pe vremea lui Brătianu, promva conceptul „Prin noi înșine”. La cea de-a doua întrebare, răspunsul e puțin mai complicat. Pentru că mijlocul de atingere a obiectivului este de-a dreptul pervers. Se încearcă șantajarea Salrom prin intermediul unei societăți numită Steilmann Vestico, care i-a închiriat societății pentru bani frumoși un sediu impropriu, care nu îndeplinește condițiile elementare impuse de protecția împotriva incendiilor, contractul neputând fi desfăcut fără penalizări până în 2023. Practic, prin acest contract, Salrom este căpușată sistematic. La încheierea acestui contract, Simona Carmen Fătu, astăzi secretar de stat în Ministerul Economiei, și-a adus o contribuție majoră. Culmea este că Fondul Proprietatea, care ar trebui să fie un partener al statului român, și să protejeze interesele Salrom, unde deține 49% dintre acțiuni, exercită presiuni asupra societății, pentru a menține în vigoare acest contract oneros. Iar Claudiu Năsui, ministrul Economiei repetă obsedant faptul că la Salrom s-ar petrece lucruri necurate, motiv pentru care corpul de control al primului ministru a trecut la verificarea societății. Fapt neadevărat.
Bătălia pentru sarea și grafitul României este în plină desfășurare. Cine va câștiga? România sau factorul extern?
Recomandările noastre
