O să vă povestesc o istorie adevărata, am trăit-o. Despre timp. Dar să știți că nu am nicio fotografie din perioada respectivă. Lumea făcea puține fotografii, eu am avut, foarte târziu, un aparat de fotografiat pe la sfârșitul anilor 80, un Praktica, mi l-a dat Petrică Popeangă, el îl cumpărase din Algeria, fusese acolo mulți ani la post. Mai exista părerea că fotografiatul fură o parte din energia vitală, o teorie nu foarte departe de adevăr. Până nu demult țăranii nu se lăsau fotografiați, știau ei ce știau. Nu prea m-am lăsat fotografiat, nici eu, mai niciodată, dintr-un simțământ adânc și nu prea clar, știam ceva nebulos și adânc ascuns în subconștient. Iar când fotografiezi, se stabilește o legătură între tine și ceea ce fotografiezi, de cele mai multe ori nu prea de dorit. Știați că mai toți fotografii de război au avut morți violente? Bună întrebare!
Timpul. Ceea ce vă povestesc acum, s-a întâmplat în anul 1969. Parcă a fost ieri, nici nu știu cum au trecut 51 de ani. Repet, nu am fotografii în această lume în care jurnalele print, sau online, mai toate tabloide, imi amintesc prin multele fotografii și grafică de Luminița și Arici Pogonici. Probabil, cam ăsta este nivelul intelectual de acum.
Anul 1969 a fost un an important pentru mine. Am luat Olimpiada de Fizică pe țară, un etern premiu II, am trecut de Bacalaureat cu 9,66 și am intrat la Institutul Politehnic din București la Hidroenergetică, al șaptelea pe Politehnică și al treilea pe Facultate. Am ales Energetica, Hidroenergetica, la sfatul lui Remus Răduleț, un prieten al lui tata. Inainte să depun dosarul pentru concurs la Politehnică, tata l-a invitat pe academician, la o masă, la Capșa. Normal, am fost și eu și am discutat mult, vreo trei ore cu, poate, cel mai bun inginer al României, din acea perioadă. M-a descusut, m-a testat la fizică și matematică, brusc a început să discute în limba germană, apoi în franceză, rusă și engleză. Am susținut cu brio dialogul, academicianul a fost mulțumit. ”Liviule, i-a spus lui tata, ai un demn moștenitor, este un produs de export, l-ai crescut excelent. Avem două vârfuri tehnice, suntem la întrecere cu cei mai buni din lume, școala de petrol și gaze, mașinile de extras petrol și hidroenergetica, mecanica fluidelor. Să se ducă la Hidroenergetică, o să fie un inginer excelent, o să aibă satisfacții și respect!”
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
International
Șoșoacă, scandal la discursul din Parlamentul European
