Ferice de bucureşteanul care stă la vilă cu piscină într-un cartier rezidenţial de lângă Capitală! El nu va avea niciodată – sau aproape niciodată – probleme cu vecinul care-şi bate consoarta atât de tare încât ai impresia că, acum-acum, va sparge zidul subţire dintre cele două garsoniere din Militari, Găzarului sau Berceni.
Bucureşteanul de vilă nu trebui să suporte cojile de seminţe scuipate, cu miile, în faţa scării de bloc sau în părculeţul în care-şi duce copilul la joacă, nici nu trebuie să se certe cu vecinii iubitori de animale, care-şi lasă patrupedele să-şi facă nevoile în lift.
Spre deosebire de locatarul unui bloc comunist din Dristor, Timpuri Noi sau Baicului, bucureşteanul de vilă nu trebuie să-şi cumpere dopuri de urechi în sâmbetele în care vecinii manelişti o ţin într-una cu Salam şi cu Minune, nici nu trebuie să închidă fereastra când Nea Nicu, de la doi, a coborât în parcare să frigă mititeii pe grătar. Şi, de fiecare dată, dacă are probleme, bucureşteanul de vilă nu trebuie să se roage de poliţistul comunitar (mai nou, poliţistul de proximitate) ca să vină la faţa locului, măcar să vadă care-i situaţia.
Viaţa la bloc în Capitală nu este una dintre cele mai fericite. Sigur, neplăcerile se înmulţesc sau scad în funcţie de zona în care locuieşti, dar şi de interesul pe care îl are asociaţia de locatari din bloc pentru bunăstarea cetăţenilor. Administratorul şi preşedintele de bloc nu sunt însărcinaţi doar cu strângerea banilor de la locatari şi plata cheltuielilor de întreţinere. Ei pot – şi trebuie să o facă – media conflictele dintre locatari. Trebuie să-i înveţe pe aceştia să trăiască în armonie şi să le dea peste nas când uită că trăiesc la bloc, un spaţiu comun, în care bunul-simţ are valoare de adevăr, şi nu într-o curte de la ţară, unde manelele se ascultă la maximum, la orice oră din zi sau din noapte. Atunci când este cazul, când problemele nu se pot rezolva cu vorba bună, asociaţiile pot cere ajutorul Primăriei şi al Poliţiei.
Sunt puţine, din păcate, scările de bloc în care civilizaţia este prezentă, chit că cei mai mulţi dintre bucureştenii candidaţi la posturile de administratori şi preşedinţi de bloc au început să meargă la cursuri de formare, organizate gratuit de primăriile de sector. Domină însă numărul de scări de bloc în care vecinii se ceartă ca la uşa cortului, fără ca nimeni să intervină.
Citiţi şi câteva dintre atribuţiile unei aociaţii de locatari
- proprietarii sunt obligaţi să ia măsuri pentru consolidarea sau modernizarea clădirii, pentru reabilitarea termică, pentru întreţinerea instalaţiilor din subsol, de alimentare cu apă, gaze, electricitate sau a terasei.
- proprietarul care provoacă daune altuia sau părtilor comune e obligat să le remedieze pe cheltuiala proprie.
- schimbarea destinaţiei locuinţei se face numai cu acordul vecinilor de pe verticală şi orizontală şi al comitetului executiv al blocului.
- proprietarii sunt obligati sa aprobe un fond anual de reparaţii, precum şi alte fonduri de cheltuieli.
- pot fi exceptate de la plata cheltuielilor aferente consumului de energie electrică pentru funcţionarea ascensorului/ascensoarelor persoanele care locuiesc în apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum si la etajul 1 din clădirile fără mezanin, atunci când adunarea generală aprobă acest lucru şi doar atunci când consumul de energie electrică aferent utilizării ascensorului este contorizat separat.
Care sunt problemele dumneavostră în bloc?
Sunteţi mulţumiţi de asociaţia de locatari care vă reprezintă?
Ce credeţi că ar trebui să facă aceasta pentru ca dumneavoastră, locatarul cu plata întreţinerii la zi, să vă fie mai bine?
Citiţi şi:
Cine apără blocul de preşedinte şi administrator?
Pensionara care şi-a civilizat blocul Plata întreţinerii prin bancă, spaima administratorilor
Recomandările noastre
