Polonia contemporană a fost scena unor accidente suspecte, sau a unor asasinate îndelung pregătite? E întrebare la care istoricii încă se străduiesc să răspundă.

Polonia,  în intervalul 1959-2010, a fost scena unor atenate îndreptate împotriva unor demnitari polonezi, străini dar și împotriva unor dizidenți anticomuniști.

La 15 iulie 1959, în Polonia Stanislaw Jaros, un electrician autodidact plănuise să îi asasineze pe Wladislaw Gomulka, liderul comunist polonez și pe Nikita Hrusciov aflat în vizită de lucru în Polonia.

Jaros plănuia să comită un asasinat cu bombă artizanală compusă din material explozibil utilizat în mină și capse sustrase de la depozite miniere. Bomba a explodat cu trei ore înainte de a veni delegația oficială, la Zaglebie Dabrowskie, în Silezia Superioară, fiind plasată sub un tei, situat lângă clădirea Miliției, aflată pe drumul ce urma a fi parcurs de către oficialități.

Accidente sau asasinate?

Liderii polonezi au ascuns acest fapt, dar agenții KGB din Polonia i-au raportat lui Hrusciov că, de fapt, acea explozie îi era destinată. Stansilav Jaros a mai încercat, la 3 decembrie 1961 să îl asasineze pe Wladislaw Gomulka, în timp ce acesta vizita ținutul natal al lui Jaros, Sosnowiec (Jaros era născut la Zagorze). El a plantat o bombă artizanală într-o bornă kilometrică metalică. Bomba a explodat când cele trei limuzine oficiale au intrat pe strada Krakowska, fiind detonată de către Jaros. Au fost rănite două persoane, iar o limuzină a fost distrusă, însă nu aceea în care se afla Gomulka. Prins, ulterior, Jaros a fost judecat și executat prin spânzurare, la 5 ianuarie 1963.

Un alt incident în care au fost implicați demnitari polonezi, s-a înregistrat în Pakistan. Viceministrul de externe polonez Zygfryd Wolniak fusese asasinat, la 1 noiembrie 1970, pe Aeroportul Internațional din Karakchi, Pakistan, când un camion de catering, din cadrul serviciului aeroportuar, aparent scăpat de sub control a intrat în grupul de primire al Președintelui Poloniei Mareșalul Marius Spychalski . Atentatorul Mohhamed Feroze a mai ucis trei pakistanezi (inclusiv un fotograf al Ministerului Informațiilor din Pakistan) și l-a rănit pe Ambasadorul Poloniei în Pakistan.  Nu s-a stabilit niciodată ce l-a determinat să îi atace pe oficialii polonezi.

La 19 octombrie 1984, preotul catolic anticomunist polonez Jerzy Popieluszko, mentor spiritual pentru muncitorii metalurgiști din Varșovia, a fost asasinat de către ofițeri ai poliției secrete poloneze. El criticase instituirea în 1981 a legii marțiale, criticase interzicerea Sindicatului ”Solidaritatea”. Fusese închis, în 1983, pentru o scurtă perioadă, dar s-a pronunțat eliberarea sa, urmată de supravegherea informativă și amenințări mai mult sau mai puțin explicite. Trei ofițeri de securitate se pare, conform bănuielilor liderului comunist polonez Wojcieh Jaruzelski, coordonați în secret de ministrul de interne Miroslaw Milewski (nu s-a descoperit niciun ordin dat de superiorii direcți ai celor trei ofițeri), protejat al KGB, l-au răpit pe preot și l-au bătut, l-au legat, atârnându-i pietre mari și înecându-l într-un lac de acumulare de pe Vistula. Popieluszko a fost beatificat ca sfânt în 2010.

Tragediile de la Katyn

La 10 aprilie 2010, Avionul TU-154, aflat în dotarea Președinției Poloniei, având la bord 88 de pasageri, inclusiv Președintele Poloniei, soția acestuia, membri ai Guvernului, înalți oficiali de la Varșovia, comandanți de rang înalt ai Armatei, serviciilor speciale poloneze, un reprezentat al asociației urmașilor victimelor masacrului de la Katyn,  figuri marcante ale luptei anticomuniste din Polonia, precum și 8 membri ai echipajului, s-a prăbușit la aterizare în regiunea Smolensk. Deplasarea se făcea pentru ca polonezii să participe la comemorarea a 70 de ani de la Masacrul din pădurea Katyn când sovieticii au executat 11 000 soldați și ofițeri polonezi.

Deși catastrofa a fost clasificată oficial ca accident aviatic, cauzat de o eroare de pilotaj, mulți consideră că nu a fost vorba de așa ceva și că de fapt a existat interesul ca polonezii să nu ajungă la Katyn, unde Federația Rusă ar fi trebuit să prezinte scuze oficiale în numele victimelor de la Katyn. Gropile comune de la Katyn au fost decoperite de soldații naziști care au arătat că sovieticii executaseră prizonierii polonezi din partea sovietică ocupată a Poloniei, la 1 septembrie 1939. După cel de-al doilea război mondial, sovieticii au încercat să impună, pe toată durata ”războiului rece” că germanii erau cei care înfăptuiseră masacrul, mai ales că în Polonia ocupată de germani funcționaseră lagărele de exterminare de la Treblinka, Auschwitz-Birchenau.

Totuși, investigațiile arheologilor contemporani au dus la descoperirea în trupurile celor morți a muniției de proveniență sovietică. NKVD-ul încercase să folosească armament german. Totuși, dacă ne gândim că Germania a început înarmarea interbelică, precum și antrenare militarilor și ofițerilor germani în URSS, după acordul de la Rapallo, deoarece îi fusese interzisă înarmarea pe teritoriul său prin Tratatul de la Paris din 1919, inclusib fabricarea muniției germane se făcuse un timp în URSS, deci cartușele și armamentul sovietic și german la acea dată, aveau multe elemente comune.

Revenind la tragedia aviatică, aceasta a fost considerată atentat și pentru că au apărut ipoteze privind faptul că aeronava ar fi explodat în aer, înainte să lovească solul, lansate de conducătorul anchetei din partea Guvernului polonez conservator, care a preluat puterea în 2015. Tragedia aviatică a fost motiv de mari dispute politice în Polonia, cu acuzații de trădare și conspirație,inclusiv la adresa actualului Președinte al Consiliului UE Donald Tusk.

În 2017, au apărut chiar acuzații oficiale poloneze, potrivit cărora, avionul s-a prăbușit ca urmare a unui atentat.Este evident că mulți au pus aceste evenimente pe seama unor interese obscure și au refuzat să le considere accidente, așa cum s-a stabilit oficial.