Opinii EVZ
Cum se dărâmă o putere autoritară de către stradă în 7 luni. Președintele arestat. Cazul Armeniei. Pulsul planetei
Duminică s-a încheiat cu succes absolut, chiar nesperat, revoluția de catifea de la Erevan, acolo unde strada a doborât o putere autoritară ce se credea eternizată, pe cale pașnică și constituțională, în doar 7 luni.
Nikol Pashinyan a câștigat cu o majoritate constituțională de 70,4% la alegerile generale anticipate din Armenia, secondat în Parlament de către alte două partide de opoziție, în timp ce Partidul Republican aflat la guvernare până azi, nu a mai intrat în Parlament, iar fostul om forte al regimului, Serzh Sarkisian - fost președinte timp de două mandate, care viza să se transfere în liniște în funcția de premier, după ce a schimbat Constituția cu toate puterile executive din statul armean - nici nu a intrat în Parlament. În plus, fostul președinte Robet Kosharian, a fost arestat din nou de către instanță, vineri, 7 decembrie, pentru reprimarea mulțimii și arestarea ilegală a protestatarilor în 2009.
Fostul partid aflat la Guvernare, Partidul Republican (HHK) a luat doar 4,7% din voturi, sub pragul de 5% pentru a intra în Adunarea Națională, Parlamentul cu 101 membri al Armeniei. Pasul Meu, alianța lui Pashinyan, a luat 70,4% din voturi în timp ce Partidul Armenia Prosperă, a omului de afaceri Gagik Tsarukian - aliat al partidului la putere, ulterior mutat în tabăra lui Pahinyan pentru a genera alegerile anticipate – a luat 8.3%, în timp ce partidul liberal pro-Occidental Armenia Luminoasă, aliat al lui Pahinian, a luat 6.4% din voturi. În Armenia există o regulă potrivit căreia partidele de opoziție trebuie să dețină 30% din voturi, pentru a echilibra spectrul politic, deci ultimele două partide vor împărți, proportional, aceste fotolii de parlamentari.
Dezastrul pentru puterea autoritară a început exact cu dorința lui Sarkisian de a se eterniza la conducerea statului. Cum avea deja două mandate de Președinte, și nu mai putea rămâne, a făcut o schimbare a Constituției și a mutat toate atribuțiile executive la nivelul premierului, pentru a putea conduce statul armean din această postură. Greșeala sa a fost că promisese că nu va candida ca premier, dar după alegerea noului președinte, Vigen Sarkisian(fără legătură de rudenie), a dorit, bineînțeles, postul de premier, ba a fost și desemnat ca atare, în aprilie. Rezultatul a fost un val enorm de proteste, o ieșire masivă în stradă care a determinat căderea regimului armean în două etape.
Mai întâi, în luna aprilie, protestele masive de stradă au determinat o confruntare TV directă între Serzk Sarkisian, fostul președinte ce fusese deja nominalizat premier – deși promisese public că nu modifică Constituția în beneficiu propriu – și Nikol Pahinyan, un fost ziarist, arestat de președintele anterior la protestele masive din 2009 reprimate de către armată și anchetate astăzi. Mai mult, confruntarea s-a petrecut într-un mare hotel din oraș, unde Sarkisian a întrerupt disputa și a ordonat arestarea lui Pashinyan și a liderilor manifestanților din piață. Rezultatul revoltei străzii și alăturării Armatei față de manifestanți - de data aceasta prezentă fără arme și coborând în mulțime, între oameni, spre deosebire de represiunile din 2009 – a determinat eliberarea a doua zi a celor arestați și numirea lui Pashinyan ca premier.
Sub presiunea străzii, liderul opoziției a preluat funcția de premier, dar cu o majoritate ostilă. A fost nevoie de nici 4 luni și, în septembrie, acesta și-a dat demisia rămânând să conducă guvernul interimar, pentru a genera alegeri anticipate. Acest pas avea loc după testarea forței opoziției în alegerile locale din Erevan, câștigate zdrobitor de către partidul lui Pahinian. Tot sub presiunea străzii, încercarea de două ori de a forma un guvern nu a fost posibilă, Partidul Republican s-a abținut să propună un candidat iar Pahinyan, care a fost propus, a căzut la vot cu sprijinul adepților săi și a lui Tsarukian, dar și a altor parlamentari ai majorității. Astfel că s-au putut declanșa alegerile anticipate, care au avut loc duminică, 9 decembrie. Rezultatul a fost covârșitor în favoarea opoziției și a marcat sfârșitul regimului Sarkisian.
Noua forță politică și noul lider cu majoritatea constituțională vine de pe pozițiile contestării centralismului, corupției, favoritismelor și anunță un adevărat cutremur pe piața politică și în lumea afacerilor din Armenia. Reformele prevăzute amenință schimbarea majoră a eșafodajului de putere și influență în stat, în timp ce combaterea corupției cutremură întreaga fosta putere și averile potentaților regimului, dar și perspectivele actualei puteri, înclinând-o în direcția servirii exclusiv a cetățeanului.
În ceea ce privește relațiile externe, Pahinyan a cerut spațiu de manevră pentru preluarea puterii interne și a lansat semnale încurajatoare și către Baku, anunțând că subiectul Nagorno Karabakh va fi abordat cu deschidere după alegeri – Pahinyan fiind singurul lider armean care nu provine din regiune și nu a fost implicat în conflict. De asemenea, în relațiile cu Rusia, Pahinyan a dat asigurări pentru legătura sa constantă și lipsa de dorință de rupere de actualele angajamente, dar a anunțat opțiunile sale de desfășurare a relațiilor cu Occidentul, SUA și Uniunea Europeană, cu precădere, dar și cu NATO. În schimb, campania sa anticorupție a vizat direct instrumentele de putere ale Rusiei în Armenia și influența prin pârghiile economice controlate autoritar de către Moscova la Erevan.
Marea miză va fi exact capacitatea Erevanului de diversificare energetică și de combatere a corupției, adică de limitare a pârghiilor Rusiei în a altera deciziile Armeniei în domenii strategice. Fără a marca o schimbare majoră și directă de orientare, prin văduvirea Moscovei de pârghiile sale subtile, financiare, economice și de corupție a oficialilor armeni, noua abordare dezleagă mâinile și lărgește opțiunile liderului armean. Firește că dependența energetică și prezența bazei militare ruse sunt constante de care trebuie să țină seama, dar rezolvarea chestiunii Nagorno Karabakh și a relației cu Azerbaidjanul, eventual a celei cu Turcia, ar putea determina o libertate mult mai mare de alegere și a altor parteneriate, pentru Nikol Pashinyan.
Recomandările noastre
