Armele autonome, în centrul reuniunii ONU la Geneva. SUA și Rusia se opun restricțiilor

Armele autonome, în centrul reuniunii ONU la Geneva. SUA și Rusia se opun restricțiilorONU Geneva / sursa foto: captură video

Statele Unite și Rusia se opun adoptării unor restricții juridice obligatorii privind armele autonome, în timp ce reprezentanții statelor participante la Convenția ONU privind anumite arme convenționale se reunesc la Geneva, în săptămâna 16-20 noiembrie 2026, pentru a discuta reglementarea sistemelor militare capabile să identifice și să atace ținte fără intervenție umană directă, potrivit Reuters.

Discuțiile au loc pe fondul dezvoltării accelerate a inteligenței artificiale în domeniul militar și al utilizării tot mai extinse a dronelor și a altor echipamente capabile să execute operațiuni de luptă cu un grad ridicat de autonomie.

Miza reuniunii este stabilirea unui cadru internațional care să limiteze riscurile acestor tehnologii și să clarifice responsabilitatea pentru deciziile letale luate de sisteme automatizate.

Ce sunt armele autonome și cum funcționează

Sistemele de arme autonome letale, cunoscute sub abrevierea LAWS (Lethal Autonomous Weapon Systems), sunt echipamente militare care, după activare, pot selecta și ataca una sau mai multe ținte fără o nouă intervenție umană.

Categoria include tehnologii dezvoltate pentru drone, vehicule terestre, roboți militari și alte platforme de luptă. Inteligența artificială permite acestor sisteme să analizeze informații, să identifice obiective și să execute anumite operațiuni în mod automat.

Există însă o diferență între armele autonome și cele semiautonome. În cazul celor din urmă, inteligența artificială asistă operatorul uman, dar decizia finală privind atacul îi poate aparține acestuia.

Potrivit Reuters, armele asistate de inteligență artificială au fost deja utilizate în conflictele din Ucraina, Sudan și Orientul Mijlociu. Dezvoltarea acestor tehnologii ridică probleme privind controlul operațiunilor militare și posibilitatea apariției unor erori cu urmări fatale.

De ce se opun SUA și Rusia unui acord obligatoriu

Statele Unite, Rusia și Israel se numără printre puterile militare care nu susțin adoptarea unor restricții juridice obligatorii pentru armele autonome.

Poziția americană este că legislația internațională existentă oferă deja un cadru pentru desfășurarea operațiunilor militare. Washingtonul preferă stabilirea unor recomandări și linii directoare în locul unui tratat obligatoriu.

Potrivit informațiilor obținute de Reuters, Statele Unite au propus un mandat de cinci ani pentru negocieri care să conducă la un acord fără caracter obligatoriu.

Rusia nu și-a prezentat public poziția înaintea reuniunii de la Geneva, însă s-a opus în trecut inițiativelor care urmăreau încheierea unui acord obligatoriu. În plus, un diplomat occidental a declarat pentru Reuters că Moscova intenționează să conteste dreptul Uniunii Europene, prezentă la negocieri în calitate de observator, de a lua cuvântul.

În opinia unor organizații pentru drepturile omului, o reglementare care lasă statelor libertatea de a stabili propriile reguli nu ar oferi garanții suficiente pentru protejarea civililor.

Marea Britanie, Germania și Franța susțin negocieri internaționale

Poziția altor state europene este diferită. Marea Britanie, Germania și Franța susțin inițierea unor negocieri pentru un instrument internațional de reglementare a armelor autonome.

drone, roboti

Drone, roboti. Sursa foto: AI

Totuși, aceste țări nu au stabilit în avans dacă documentul final ar trebui să aibă caracter juridic obligatoriu. Această flexibilitate ar putea permite găsirea unui compromis între statele care solicită reguli stricte și cele care preferă recomandări voluntare.

Conform Reuters, președintele reuniunii a propus un mandat de doi ani pentru negocieri în vederea unui protocol obligatoriu. Propunerea se află în contrast cu varianta americană, care prevede cinci ani de discuții pentru un acord fără caracter obligatoriu.

Crucea Roșie avertizează asupra riscului unor decizii letale

Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) consideră că normele actuale ale dreptului internațional umanitar nu clarifică suficient toate riscurile specifice armelor autonome.

Una dintre principalele probleme este caracterul imprevizibil al unor sisteme bazate pe inteligență artificială. Acestea pot interpreta greșit informațiile, pot identifica eronat o țintă sau pot reacționa într-un mod pe care operatorul uman nu îl poate anticipa.

Într-un document publicat în 2026, CICR a solicitat interzicerea sistemelor autonome cu efecte imprevizibile și a celor concepute pentru a ataca direct persoane. Organizația susține, de asemenea, introducerea unor limite clare privind țintele, durata și condițiile în care pot fi utilizate celelalte categorii de arme autonome.

Verity Coyle, reprezentantă a organizației Human Rights Watch, a atras atenția asupra riscului ca deciziile privind viața și moartea oamenilor să ajungă în responsabilitatea mașinilor. Organizația susține adoptarea unor măsuri ferme pentru controlul acestor tehnologii.

Ce urmează după reuniunea de la Geneva

Un element important al discuțiilor îl reprezintă raportul adoptat la 4 septembrie 2026 de Grupul de experți guvernamentali pentru sistemele de arme autonome letale. Documentul conține elemente care ar putea sta la baza unui viitor instrument internațional, fără să stabilească dinainte forma juridică a acestuia.

Reuniunea de la Geneva, programată între 16 și 20 noiembrie, trebuie să stabilească direcțiile de acțiune pentru următoarea etapă. Printre variante se află lansarea negocierilor pentru un tratat obligatoriu, adoptarea unui acord cu caracter voluntar sau găsirea unei formule hibride.

Secretarul general al ONU, António Guterres, a susținut necesitatea unor reguli internaționale clare și a avertizat asupra riscurilor asociate armelor care pot lua decizii de atac fără control uman adecvat.

Rezultatul reuniunii ar putea influența modul în care inteligența artificială va fi utilizată în operațiunile militare în următorii ani. Principala problemă rămâne stabilirea limitelor dintre automatizarea tehnologică și responsabilitatea umană pentru folosirea forței letale.