Serviciul secret al armatei ruse și-a dovedit pe deplin eficiența și utilitatea în contextul evenimentelor din ultimele luni din Ucraina, soldate cu anexarea Crimeii de către Rusia și declanșarea unor confruntări violente între armata ucraineană și rebelii pro-ruși din regiunile Donețk, Slaviansk și Lugansk, atrage atenția publicația Foreign Policy într-o amplă analiză despre "arma secretă" a președintelui Vladimir Putin.

De la debutul crizei din Ucraina, GRU a demonstrat conducerii de la Kremlin că poate fi un important instrument de politică externă, divizând o țară întreagă cu ajutorul câtorva agenți și a unei importante cantități de armament, dar, cel mai important, a arătat lumii întregi cum își va duce Rusia, pe viitor, războaiele: prin diversiuni, lovituri neprevăzute, înșelăciuni și atacuri precise, precum bisturiul unui chirurg. După o lungă perioadă nu tocmai prolifică, GRU s-a reîntors pe scena spionajului mondial, activitățile sale din Ucraina arătând lumii occidentale că este o forță de temut. 

Concurența cu FSB

Din 1992, GRU s-a ocupat de operațiunile de spionaj din țările ex-sovietice, dar după 11 ani, Vladimir Putin a decis că agenția nu mai face față cerințelor, permițând Serviciului Federal de Securitate (FSB) să se ocupe de activitățile din afara granițelor Rusiei. La momentul respectiv, exista o părere aproape unanimă că activitățile paramilitare ale GRU nu mai pot avea aceeași forță în era spionajului cibernetic și a politicilor dictate de petrol.

Un alt element ce a dus la căderea într-un con de umbră a agenției l-a reprezentat politica dusă de Valentin Korabelnikov, cel care a condus GRU din 1997 și până în 2009, explică jurnaliștii de la Foreign Policy. Astfel, Korabelnikov prefera mai degrabă compania echipelor de asasini de elită trimiși în Cecenia, decât să participe la jocurile politice de palat de la Moscova. Iar criticile sale la adresa reformelor militare ale lui Vladimir Putin au culminat cu îndepărtarea sa de la conducerea agenției în 2009.

Înlocuitorul său, abia de-a fost văzut de câteva ori la sediul GRU în cei doi ani de șefie. În decembrie 2011, generalul major Igor Sergun, fost atașat și ofițer de securitate fără experiență de teren, a fost numit la conducerea GRU, fiind comandantul cu cel mai mic grad pe care l-a avut vreodată agenția. Iar la finalul anului trecut, mulți au crezut că GRU va decădea și mai mult, după ce adminstrația de la Kremlin părea să ia în calcul transformarea sa într-un departament subordonat altei agenții.

Cum a schimbat lucrurile criza din Ucraina

Anexarea, aproape fără nicio picătură de sânge a Peninsulei Crimeea, a scos la iveală importanța agenției tocmai datorită acelor elemente (cum ar fi acțiunile de spionaj din țările ex-sovietice) care păreau să-i fi semnat condamnarea "la moarte".

Întreaga operațiune s-a bazat pe informațiile de spionaj furnizate de GRU, care monitorizase permanent forțele armate ucrainene aflate în Crimeea, ascultându-le comunicațiile, putând astfel să ofere o acoperire eficientă militarilor ruși infiltrați în regiune, autoritățile ucrainene înțelegând ceea ce se întâmplă mult prea târziu, se mai arată în analiza Foreign Policy. 

De altfel, însuși liderul auto-proclamatei Republicii Populare din Donețk, Igor Strelkov, al cărui nume real ar fi Igor Girkin, este un agent (activ sau în rezervă) al GRU, care primește cel puțin indicații, dacă nu chiar ordine directe, de la sediul central de la Moscova.

Batalionul Vostok, reînviat după șase ani

Întreaga implicare a GRU a ieșit la iveală abia la finalul lunii mai, când a apărut în estul Ucrainei Batalionul Vostok, alcătuit din luptători de elită ce fuseseră utilizați în războiul din Cecenia, și despre care se credea că a fost destructurat în 2008. Apăruți parcă din neant, dar bine organizați și înarmați până în dinți, luptătorii ceceni au pus imediat mâna pe clădirile administrației din Donețk, după care au început să recruteze voluntari ucraineni, care au început treptat să-i înlocuiască pe cecenii care s-au întors, pe ascuns, în Rusia.

Iar atunci când Alexander Khodakovski, fost membru al Serviciului Ucrainean de Securitate, a anunțat că el este comandantul batalionului Vostok, clădirile oficiale din Donețk fuseseră capturate deja, de câteva zile, în urma acțiunilor agenților GRU.

Strategia Moscovei: Fără conflicte la granițele sale

Implicarea batalionului Vostok, al rol nu a fost acela de a se lupta direct cu forțele ucrainene, ci de a impune milițiilor locale voința Moscovei, a dezvăluit Occidentului strategia Rusiei: Kremlinul nu vrea niciun conflict deschis la granițele sale. În schimb, confruntările bazate pe dezinformări, presiuni politice și economice și operațiuni secrete par a fi armele preferate ale președintelui Vladimir Putin în războaiele viitoare, operațiuni pentru care GRU este alegerea perfectă.

În concluzie, jurnaliștii de la Foreign Policy notează că, cel mai probabil, GRU își va extinde operațiunile din afara granițelor Rusiei și că administrația de la Kremlin și-a exprimat, destul de deschis, modul în care va juca de acum înainte pe scena internațională. Războaiele vor fi duse de spioni, comandouri, hackeri și mercenari și se vor folosi toate măsurile de presiune posibile, de la cele politice și economice până la cele informaționale și umanitariene.