Până la şedinţa de guvern de vineri, părea că domnul doctor Raed Arafat a pogorât printre noi, pentru ca poporul român să înveţe ce este veşnicia.

De foarte mulţi ani încoace, Raed Arafat a rezistat tuturor schimbărilor de regim, vânturilor politice, dar şi erorilor grave pe care nimeni nu i le-a imputat vreo dată. În ciuda acestor glorioase dări în bară, a fost tot timpul considerat un profesionist. Un meritocrat unicat, care nu poate fi înlocuit de nimeni. Niciodată candidat pe nici un fel de listă, deci niciodată votat de nimeni, Raed Arafat era moştenit de la un guvern la altul, aşa cum se lasă moştenire Palatul Victoria de la un guvern la altul. Se schimbă premierul, se remaniază miniştrii, doar doctorul Arafat rămânea neschimbatul secretar de stat.

Deşi nevotat de nimeni, era învestit sau se autoînvestea cu puteri discreţionare, decizând asupra vieţilor noastre, fără ca noi să i-o fi cerut-o sau fără ca noi, sau măcar o parte din noi, să-l fi desemnat pentru asta punând ştampila pe numele lui pe un buletin de vot. Iar noi trebuia să ne supunem. Iar noi trebuia să înghiţim explicaţiile, de foarte multe ori stângace, sau câteodată chiar minciunile sfruntate ale celui care ar fi trebuit să-şi asume răspunderea.

 De ce nimeni nu s-a atins niciodată de Raed Arafat?

Zvonurile sunt multe. Că face parte din organizaţii oculte, care-l protejează şi în faţa cărora, noi, poporul român, nu avem cum să ridicăm capul, că ni-l taie pe loc. Că îi are la mână pe guvernanţii de toate culorile politice cu tot felul de lucruri mai puţin curate, pe care dacă le-ar dezvălui, ar ieşi scandal. Teorii ale conspiraţiei alimentate de faptul că atunci când Traian Băsescu, din postura de preşedinte, a încercat să-l înlocuiască, a ieşit iureş pe stradă şi bătăi cu jandarmii. Oameni care strigau, blocând principalele bulevarde ale Capitalei: „SMURD, SMURD”! Şi astfel, Raed Arafat a căpătat aura de supraom. Nu-i aşa, dacă nici preşedintele-jucător Traian Băsescu nu l-a putut clinti, cine să o mai facă?

Şi a venit ziua de vineri, 3 decembrie 2021, când am aflat că, totuşi, veşnicia are şi ea un sfârşit.

Nu a venit din senin. Ca la orice război, s-a început cu foc de artilerie. Încă de la audierile din Parlament, pentru naşterea în chinuri a  noului guvern, când Cabinetul Ciucă încă nu pornise „înainte, marş”! candidatul pentru funcţia de ministru al Sănătăţii, domnul profesor doctor Alexandru Rafila, reputat microbiolog şi reprezentantul OMS în România a afirmat: „DSU şi-a făcut foarte bine treaba în România şi domnul doctor Arafat este un foarte bun profesionist. Dar politica de sănătate şi sănătate publică o face Ministerul Sănătăţii. Măsurile de sănătate publică trebuie luate și asumate de Ministerul Sănătăţii. Nu se poate ca aceste măsuri cu impact pe sănătatea publică să fie aprobate de o altă structură, iar Ministerul Sănătății să răspundă”.

Ceea ce este foarte corect. Corectitudinea spuselor domnului Rafila rezidă inclusiv din numele instituţiilor pe care cei doi le conduc: „Departamentul Pentru Situaţii de Urgenţă”, respectiv Ministerul Sănătăţii. Pandemia de covid-19 nu este o situaţie de urgenţă. Este o criză sanitară gravă, care se prelungeşte de doi ani de zile şi care trebuie gestionată de către responsabilii cu sănătatea. Arafat trebuie să răspundă atunci când bubuie spitalele şi mor oameni arşi de vii. În nici un caz să decidă discreţionar, fără să se consulte cu nimeni, ca în miez de noapte să fie scoşi de la reanimare pacienţi operaţi în acea dimineaţă, ca să facă loc altor bolnavi.

Criza românilor blocaţi în Africa de Sud, i-a dat prilejul lui Raed Arafat să răspundă şi el cu o salvă: „S-a stabilit că Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne prin DSU şi Ministerul Transporturilor vor lucra împreună pentru repatrierea cetăţenilor români, care nu pot să ajungă înapoi în România, din cauza perturbărilor care sunt acum cu transportul aerian din zona respectivă.” Cu alte cuvinte, din gestionarea situaţiilor limită provocate de noua tulpină Omicron, adică de la o problemă de sănătate, este exclus chiar Ministerul Sănătăţii.

După acest schimb de focuri de artilerie, a venit şi ziua de vineri şi şedinţa de Guvern. Semnalul începerii bătăliei l-au dat tirurile de mitraliere grele, venite din tranşeele lui Raed Arafat. Şeful DSU a cerut imperativ ca începând cu 5 decembrie, toate persoanele care intră în ţară, indiferent dacă sunt vaccinate sau nu, să facă un test PCR. Din tabăra cealaltă, riposta a venit imediat din două guri de foc: Alexandru Rafila, ministrul Sănătăţii şi Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor. Aceştia s-au opus vehement propunerii, argumentând că o astfel de decizie ar crea haos în vămi, tocmai acum, când foarte mulţi români vin acasă de la muncă din străinătate pentru sărbătorile de iarnă. Apoi a urmat un foc scurt de secerare a lui Rafila: „Nu poţi face acest lucru”! Foc susţinut de o grenadă elegantă a lui Grindeanu: „Nu e suficient un singur om, care a făcut foarte multe lucruri bune în România (n.r. Raed Arafat), și atunci și implicarea ministrului Rafila este binevenită. Este un specialist, un om respectat în domeniul Sănătății, care dialoghează foarte mult și explică aceste decizii”.

A urmat atacul în valuri, la baionetă:

„Până acum toate veneau dintr-o anumită zonă, DSU. Eu cred că e o hotărâre corectă ca și cei de la ministerul Sănătății să fie mai implicați în aceste hotărâri. Eu am mai spus aceste lucruri. Nimeni nu știa cine erau specialiștii din acel comitet tehnico-științific și nimeni nu explica. E un mare minus care trebuie îndreptat. Lucrurile trebuie explicate mai bine, nu să trântim diverse hotărâri care bulversează populația. Aceste tipuri de hotărâri trebuie să fie argumentate” – a declarat vicepremierul Sorin Grindeanu la DIGI 24.

Toată această bătălie s-a desfăşurat sub ochiul expert al generalului Ciucă.

La viitoarea şedinţă de Guvern, se va stabili concret ce atribuţii se vor lua din mâinile lui Raed Arafat şi vor fi date în mâinile Ministerului Sănătăţii.

Ceea ce înseamnă că a început apusul pentru cel care părea că vrea să ne înveţe ce-i veşnicia.