Ziaristul italian, expert în problemele Vaticanului, Marco Tosatti, a realizat pentru blogul său, Stilum Curiae, un amplu interviu cu monseniorul Carlo Maria Vigano, fost nunțiu papal la Washington.
Vigano este unul dintre cei mai vocali exponenți ai aripii tradiționaliste a Bisericii Catolice, critic sever al stângismului promovat de Papa Francisc (fapt pentru care a fost tras pe linie moartă) și susținător deschis al lui Donald Trump.
Redăm mai jos fragmentul din interviu în care monseniorul Vigano explică miza colosală a alegerilor din America, de peste o lună:
Joe Biden a ales-o ca vicepreședintă pe Kamala Harris, cea care, atunci când era magistrat în California, a apărat cea mai mare societate de avorturi din lume, Planned Parenthood, când aceasta a fost acuzată de comercializarea de părți de fetuși avortați. Care este semnificația acestei alegeri?
Cultura morții, care sub-întinde ideologia anticreștină ce domină astăzi, este coerentă cu ea însăși: omorârea de ființe inocente este unul dintre punctele esențiale ale celor care vor să șteargă, nu doar creștinismul, ci și umanitatea și creația, în care se arată opera Creatorului.
Cum am spus în mai multe rânduri, acest proces de disoluție se face la două niveluri: unul ideologic, prin care cei care doresc deliberat răul și au intenția de a-și pune în operă propriul plan infernal prin etape obligatorii; unul economic, din partea celor care susțin ideologia, nu neapărat din convingere, ci pentru beneficiul propriu.
Astfel, sacrificiile umane, chiar și în starea de urgență COVID, au continuat să fie celebrate în clinicile de avort, aducând beneficii Planned Parenthood și întregului lanț al morții care comercializează organele bebelușilor avortați.
Să nu uităm că lobby-ul avortului – asemenea mișcării LGBT – face parte dintre principalii finanțatori de campanii electorale ale Stângii în lumea întreagă.
Dacă niște afaceri orientate ideologic în favoarea culturii morții finanțează masiv anumite partide politice, nu este de mirare că candidații acestor partide își susțin la rândul lor sponsorii prin legi care să-i favorizeze.
Un episcop american, monseniorul Thomas Tobin, a declarat că, pentru prima oară, Democrații nu prezintă candidați catolici. Părintele James Martin (u n mare susținător al mișcării LGBT – n.r.) a răspuns că Joe Biden a fost botezat catolic și deci rămâne. Ce ne spune acest răspuns despre starea bisericii americane?
Am spus-o deja sus și tare că, prin „candidaturi catolice”, înțelegem candidaturi ale unor oameni politici care nu doar își spun catolici, ci și sunt coerenți cu credința și morala susținute de Biserică.
Dacă a fi catolic nu mai are nici un fel de impact concret, atunci nu ar mai avea nici un sens să votezi pentru un candidat care nu diferă cu nimic de ceilalți.
Răspunsul părintelui Martin este un sofism deoarece pretinde că nu vede diferența dintre a părea și a fi catolic, între a exploata „denominațiunea” în scopuri electorale și a fi cu adevărat mărturisitor al Evangheliei în viața privată, în viața civilă și cea politică și în instituții.
Ce pot să spun despre părintele James Martin? Botezat, confirmat, hirotonit preot, el a făcut chiar jurământ solemn de castitate și de ascultare, aparține ordinului iezuiților… și este LGBT.
Un altul, unul dintre Cei 12 (apostoli – n.r.) L-a trădat. Părintele Martin, întotdeauna impecabil în veșmintele sale, să se privească în oglinda sufletului și să vadă cu cine seamănă!
De ce, Excelență, Biserica se uită cu atâta interes la ideologia dominantă, care este totuși atât de anticreștină?
Este o problemă pe care o avem de 70 de ani. Clerul catolic, și în special Ierarhia, suferă de atunci de un sentiment de inferioritate care îi plasează sub nivelul interlocutorilor lor în lume.
Se simt ontologic inferiori. Consideră că Învățătura lui Hristos este insuficientă, și atunci încearcă, stângaci, să se adapteze mentalității seculare.
Le este teamă să nu pară depășiți, în afara timpului lor, ba chiar rămași în urmă cu secolele, după cum spunea un alt iezuit, Dumnezeu să-l odihnească…
Acest foarte grav complex este consecința directă a unei pierderi dramatice de credință. Mesajul mântuitor al lui Hristos este ireconciliabil cu ispitele lumii; este nedemn și ilegitim să falsifici Magisteriul pentru a fi pe placul lumii, abuzând de o autoritate sacră, care urmărește mai degrabă să predice „tuturor popoarelor, botezându-le în numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, învățându-i să respecte ceea ce v-am poruncit” (Mate 28, 19-20).
Câtă vreme conducătorii Bisericii vor persista să nu se comporte coerent cu rolul lor și cu învățătura lui Hristos, și va fi imposibil să pretinzi o asemenea coerență laicilor, care iau exemplu de la cei dintâi.
Confirmarea vine tocmai din faptul că există politicieni autoproclamați „catolici”, care beneficiază astăzi de sprijinul preoților și episcopilor autoproclamați „catolici”.
Și din faptul că aceea care, deși nu sunt catolici, apără viața și legea naturii (Trump, de ex. – n.r.) sunt acuzați de populism, comparați cu dictatorii din secolul trecut ba chiar acuzați că nu sunt creștini adevărați (Papa Francisc despre Trump – n.r.).
Sau, ca în cazul Părintelui James Altman (conservator pro-Trump – n.r.) recent acuzat de episcopul său că este un „factor de dezbinare și de scandal).
Care este rolul jucat de Planned Parenthood în politica americană? Este un instrument de libertate și de afirmare a drepturilor, așa cum susțin progresiștii?
Planned Parenthood joacă, în societatea globalistă, rolul opus și contrariu celui pe care îl aveau instituțiile caritabile și fundațiile pentru protejarea vieții în societățile creștine.
În societatea creștină, copiii erau primiți cu iubire și chiar în situații de sărăcie și de dificultate erau ajutați, crescuți și educați pentru a deveni buni creștini și cetățeni onești, traducând în viață Cuvântul Evangheliei.
În societatea anticreștină, Planned Parenthood își asumă misiunea de a ucide acești nevinovați, traducând în practică cultura morții inspirată de cel care a fost „ucigaș de la bun început (Ioan, 8, 44).
Să nu uităm că Planned Parenthood împreună cu alte multinaționale ale avortului sunt în favoarea delirului malthusian al cupolei globaliste, care dorește o reducere drastică a populației lumii.
Soros și alții încearcă să facă presiuni asupra lui Zuckerberg pentru ca Facebook să limiteze prezența și activitatea pro-viață. La ce scenariu duc alegerea lui Biden și Harris și aceste manevre de cenzură la adresa celor care apără viața?
Evanghelia s-a răspândit în lumea întreagă grație predicării apostolilor și mărturiilor martirilor și mărturisitorilor de credință.
La fel, anti-evanghelia Sinagogii lui Satan se răspândește grație predicilor copiilor tenebrelor, mărturiei personalităților publice, persoanelor din lumea spectacolului, filantropilor autoproclamați.
În final, intervine divizarea în două tabere: de o parte, binele, de cealaltă, răul.
Și dacă a existat o vreme în care sfinții noștri au distrus idolii și templele păgâne, pentru a nu le lăsa nici un loc adoratorilor diavolului, astăzi este inevitabil ca adepții gândirii unice să se unească pentru a profana și distruge bisericile, a demola crucile și statuile sfinților, ștergerea oricărei amintiri a credinței în Hristos.
Ieri, era cenzura cărților interzise, pentru a-i proteja pe cei simpli, ale căror suflete ar fi fost otrăvite; există întotdeauna o cenzură a binelui pe care răul nu îl tolerează.
Scenariul lumii care se desenează se află sub ochii noștri: câtă vreme nu înțelegem că nu poate exista un dialog cu lucrătorii nedreptății (Matei 7, 22), că nu există compatibilitate între lumina lui Hristos și tenebrele lui Satan, nu vom fi capabili să câștigăm bătălia pentru că nu vom fi înțeles nici măcar că ne aflăm în război împotriva puterilor infernale.
Și, într-un război, există obligatoriu două tabere opuse: cel care refuză să se înroleze sub flamura lui Hristos sfârșește inevitabil să îi ajute pe slujitorii Vicleanului.
Această conștientizare este clară pentru dușmanii noștri, dar nu pare să fie la fel de clară celor care nu consideră viața creștină decât ca o „miliție”.
Permiteți-mi să amintesc cuvintele președintelui Trump la sfârșitul recentei Convenții:
„Opozanții noștri vă spun că mântuirea nu poate veni decât de la puterea pe care le-o dați.”
Această „mântuire” constă în negarea drepturilor suverane ale lui Dumnezeu asupra oamenilor, societăților, națiunilor, înlocuind jugul blând al lui Hristos cu tirania dușmănoasă a lui Satan.
Este, într-adevăr, o răsturnare a Mântuirii – adică de la mântuire la sclavie – pe care Mântuitorul a împlinit-o pe Cruce.
Să nu ne lăsăm deci înșelați de vorbele mieroase ale celor care uzurpă metafora biblică a copiilor luminii și a copiilor întunericului, pentru a întemeia regatul lui Lucifer: obscuritatea și haosul pe care le vedem în orașele americane sunt rodul aceleiași ideologii care aprobă avortul post-natal și căsătoria homosexuală, după cum sponsorii Black Lives Matter și Antifa sunt tocmai fundațiile Democrate și „filantropice” care se opun cu furie realegerii lui Trump.
(…)
Astăzi, puterea mântuitoare a lui Hristos este înlocuită de „vocea creației care ne îndeamnă să ne întoarcem la nostru legitim în ordinea naturală creată”.
Patimile mântuitoare ale Domnului sunt înlocuite cu „geamătul creației”, iar flagelurile Justiției divine cu „mânia mamei Terra”…
Președintele Trump a declarat:
„Adversarii noștri vă zic că mântuirea voastră nu poate veni decât de la puterea pe care le-o dați. În această țară nu ne îndreptăm către politicieni pentru a dobândi mântuirea, nu contăm pe guvern să ne salvăm sufletele, ci ne punem credința în Dumnezeu Cel Atotputernic.”
Cred că această credință în Dumnezeu, care evident că trebuie să corespundă unei coerențe a vieții și a mărturisirii creștine, va confirma și în această circumstanță a alegerilor prezidențiale că „mâna dreaptă a Domnului a făcut minuni”, așa cum amintește Psalmul 117.