Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a intrat în vizorul marxiștilor de la GDS, după ce a luat apărarea bătrânilor și Bisericii în mesajele sale transmise public în preajma Sfintelor Paști. Noul secretar general al organizației fondate de Silviu Brucan, mai vechiul militant soroșist Andrei Cornea, îl acuză pe Ioan Aurel Pop de "subminarea științei" în organul de presă al GDS, revista "22". Este aceeași revistă care a inventat și promovat Fake News-ul penal prin care președintele Academiei este considerat grosolan, nici mai mult nici mai puțin decât "colaborator al Securității", fără a-și cere scuze sau elimina de pe site minciuna nici acum.
Demonstrată drept un fals ordinar, acuza a căpătat nuanțe hilare când s-a dovedit că, de fapt, singurul colaborator cert al Securității de pe lista GDS era tocmai cel ascuns prin forfecare, dar descoperit de
Evenimentul ZIlei în fostele arhive secrete ale SIE și CNSAS: celebrul autor de ficțiune de la Humanitas, Lucian Boia, un rival declarat al omului de știință Ioan Aurel Pop. "Când academicianul Ioan Aurel Pop, în Săptămâna Patimilor, a susținut că bătrânii nu sunt periculoși, a devenit pe dată bătrân periculos el însuși. N-are altceva de făcut decât să apere „bătrânețea bătrânilor”? Cum să-i aperi pe bătrânii ăștia care și-au trăit traiul? Pe infectivii care sunt uciși din priviri la o coadă, dacă tușesc sfios în cot? E de neimaginat și inadmisibil, după domnul Andrei Cornea, un „om de știință” care „subminează știința”. „De necrezut”. Causa causorum? „Nesăbuitul” academician ar fi făcut, în Periculoșii bătrâni, un „insuportabil proces de intenție autorităților”. Eleganța discursului îndrăgostit de semeni al academicianului Ioan Aurel Pop impune, nu și contestările domnului A.C. La vremuri de pandemie, polemicile cu fălci încleștate și scrâșnirea dinților (stil care pe care), conținând dispreț și ură, nu dau bine și nu fac bine", subliniază cunoscuta scriitoare Magda Ursache într-o cronică gazetărească.
TR-ist grănicer la frontiera cu URSS Ne-am propus să vedem dacă "periculosul bătrân" Ioan Aurel Pop a avut doar un puseu legat de faptul că a împlinit anul acesta 65 de ani sau așa a fost el dintotdeauna. Așa că am răscolit prin amintirile sale publice și am descoperit că cel care devenea cel mai tânăr membru al Academiei Române, la doar 46 de ani, are adevărate "antecedente" de apărător al drepturilor românilor. Încă de pe când era grănicer pe granița cu URSS, ca militar TR-ist.
"Românii au rezistat pentru că și-au apărat mai mult limba și identitatea decât viața", afirmă Ioan Aurel Pop într-un Interviu acordat revistei "
Frontiera" a Poliție Române de Frontieră. "După admiterea la facultate, am fost dus în armată, ca militar cu termen redus, și am învățat să fac paza frontierei la Grăniceri, în locul „unde se agață harta”, la Sighetul Marmației", povestește Ioan Aurel Pop, care oferă revistei și câteva fotografii de când era militar, pe care le reproducem și noi aici.
"Armata a fost un chin, în multe privințe, dar ne-a învățat că nimic nu se poate obține în viață fără efort, ne-a obișnuit cu greul, ne-a dat lecții bune și rele. Până la urmă, privind retroactiv, consider armata, pentru mine, o experiență care a meritat trăită. Am făcut, timp de o lună, și paza frontierei, la granița cu Uniunea Sovietică, la pichetul Stânișorul, aproape de județul Suceava. Am ajuns la destinație cu mocănița, pe Valea Vaserului. Acolo nu erau sârmă ghimpată și fâșie arată, ci stâlpi de frontieră, fiind zonă accidentată, de munte, iar oile și caii treceau câteodată „la ruși” și invers. Oamenii nu prea treceau ilegal fiindcă nu aveau de ce. Era același regim comunist peste tot. Se simțea și atunci o mare nedreptate pentru maramureșeni, fiindcă partea de nord a vechii Țări a Maramureșului se afla în URSS, azi este în Ucraina, unde, în câteva zeci de sate, mai trăiau români care, în mare parte, aveau rude la sud de Tisa, în România, iar trecerea legală a frontierei se făcea greu și strict controlat", mai istorisește actualul președinte al Academiei. Cu riscul de a-l enerva rău pe secretarul general al GDS, mai reproducem din revista Poliției de Frontieră o frază despre români a "periculosului" Ioan Aurel Pop: "Românii s-au extins și dincolo de Nistru și sunt prezenți încă și la sud de Dunăre. Românii au fost mereu un popor viguros, fapt pentru care sunt și astăzi, cu toate crizele și necazurile, cel mai numeros popor din SE Europei. Noi suntem români printr-un dat al lui Dumnezeu. Nu ne-am ales noi să fim români, după cum nu ne-am ales noi părinții! Dacă ne iubim mama
(în foto e mama academicianului), atunci trebuie să ne iubim și țara, națiunea, poporul acesta, cu toate ale sale. Seneca a spus că nu-și iubește țara pentru că este mare, ci pentru că este a lui. La fel și noi! Eu cred că iubirea de patrie nu se discută, nu este facultativă. Ea se aplică, adică se revarsă peste țară din sufletele noastre, fiindcă numai așa putem trăi demn pe această lume". --